Motto: “S-a creat o mitologie falsă în legătură cu el. A avut, fără îndoială, limite, dar n-a fost un personaj atât de sinistru pe cât s-a spus şi se spune. O să rămâneţi poate surprins, dar ierarhii bisericii din Moldova i-au trimis scrisori de susţinere în timpul detenţiei. Şi ştiţi de ce? Pentru c-a sprijinit biserica atunci când s-a aflat în funcţie.”–Ioan Toma despre Emil Bobu

Imi amintesc cum, in perioada Ceausescu, tematica “obsedantului deceniu” era folosita pentru confectionarea mitului Conducatorului ca luptator pentru dreptate. Cum se scria masiv, cu voie (ori poate cu ordin) de la Sectie si de la politie, despre ororile primei etape a comunismului din Romania spre a se accentua “binefacerile” celei de-a doua, pasamite patriotica. Cum Pauker si Luca erau straini de neam, iar Dej si Ceausescu erau romani pur-sange. Primul trebuise sa se conformeze, dar, de indata ce-a putut, a carmit si a devenit campionul valorilor nationale. Al doilea a fost de mic copil un iubitor al gliei stramosesti. Aflam acum de la ultimul ministru ceausist al tineretului, ca "eroul intre eroii neamului" era un workaholic , iar Emil Bobu, oligofrenul din fruntea cadrelor, mana dreapta a Elenei Ceausescu, fost ministru de interne, era un activist cucernic (contradictie in termeni!), un sustinator al Bisericii Ortodoxe:

adevarul.ro/cultura/istorie/ioan-toma-n-am-vazut-conducerea-tarii-munceasca-mai-decat-ceausescu-1_51fa0528c7b855ff5693a710/index.html

Cred ca discutia publica despre tortionarii aflati in libertate este binevenita. Sustin fara rezerve aducerea acestora in fata justitiei, pe baza unor dosare atent intocmite, imbatabile din punct de vedere legal. Indiferent de varsta, calaii trebuie judecati si pedepsiti.

Dar, in egala masura, nu pot sa nu constat (si nu sunt singurul) ca demersul salutar al IICCMER a fost declansat, in compania