Să spui doar că Dan Șova e un individ penibil e prea puțin. E ca și cum ai zice, într-un exces de zel filosofic, că apa e udă, ori că pe caniculă transpiri. Asta știam cu toții, altceva? Șova și Ponta nu sunt doar niște oameni care au apărut de nicăieri. Întâmplător, cei doi specialiști în drept mai sunt și prieteni, dar asta nu explică, în totalitate, de ce omul care neagă că în România a existat vreodată vreo prigoană asupra evreilor (el fiind, atenție, un om de stânga) a ajuns ca în anul de grație 2013 să fie tartorele unui minister care îi e o căciulă mult prea mare: cel denumit (îndeajuns de comunist) al marilor proiecte. Dănuț, pe lângă prietenia lui veche cu Victoraș, mai are altceva: o mamă care știe ce vrea. Întâmplator (sau nu), în 2003, cea care e negociat, din partea americanilor de la Bechtel pe partea juridică, a fost chiar mama vitregă a lui Șova, care e, de multă vreme, partener la o firmă de avocatură importantă din România. Apoi, ca un arc peste timp, firma de avocatură care a intermediat reziliera contractului cu Bechtel a fost, surprinzător, tot aceea la care doamna mamă vitregă Șova trage ițele. Și la fel, tot întâmplător, aceeași firmă se implică în discuțiile dintre România și Gabriel Resources, cei care vor să ne ia niște aur aproape pe moca. Acum, în 2013, după ce s-a dat mare șmecher că a reziliat contractul cu Bechtel (o afacere de-a dreptul istorică, pe care o putem compara doar cu matrapazlâcurile din interbelic cu Skoda) Șova s-a dat mare că a desecretizat contractul cu Bechtel, el făcând publice, de fapt, doar niște clauze de după 2005, ca apoi să spună că, de fapt, nu găsește înțelegerea cu americanii. La o adică, pentru a-l parafraza pe Schrodinger, la fel cum pisica lui ar putea, în timp ce scriu aceste rânduri, să existe sau nu, la fel și contractul pe care Năstase și-a pus iscălitura exista și nu există în același timp. Ce mă