Traian Basescu joaca tontoroiul pe nervii si pe situatia materiala a populatiei Romaniei. Sacrifica interesul national unor ambitii politice numai de el intelese. Cazul CFR Marfa este, din aceasta perspectiva, emblematic. A stat la cotitura si a lovit. Facand, practic, imposibil succesul privatizarii. Iar apoi, urmatoarea miscare este gandita in asa fel incat raspunderea sa cada, integral, pe capul premierului Victor Ponta. Povestea cu CSAT este de-a dreptul naucitoare pentru orice om intreg la cap.

Este evident ca CFR Marfa este un obiectiv strategic, atat in timp de pace, cat si in timp de razboi, sub aspectul tranzitului de marfuri civile sau militare. De aceea, nu este ceva iesit din comun ori ceva anormal ca, de trei ori, Consiliul Suprem de Aparare a Tarii sa fi avut pe agenda sa si problema privatizarii CFR Marfa. Incluzand, evident, si strategia acestei operatiuni care trebuia gandita si in acord cu interesele de securitate ale statului, nu numai cu cele comerciale ori financiare.

Din momentul in care Traian Basescu, nemaifiind interesat de nicio coabitare cu premierul Victor Ponta, intrucat obtinuse de la acesta tot ce si-a dorit, a redeschis ostilitatile cu Guvernul, CFR Marfa a devenit cel mai bun teren de joc pentru presedintele reinstalat pe sub masa verde. Nici nu era greu ca el sa creeze o criza politica legata de privatizarea CFR Marfa. Orice privatizare, cu atat mai mult una importanta si cu atat mai mult una de interes strategic, creeaza frustrari in randul angajatilor, suspiciuni la nivelul populatiei si poate deveni un mar al discordiei intre formatiunile politice. CRF Marfa a intrunit toate aceste conditii la care, in plus, se adauga si fortarea privatizarii de catre FMI - institutie care nu e privita cu prea mare simpatie de catre romani - si semne de intrebare privind capacitatea si bonitatea investitorului. I-a fost usor presedi