Deturnarea, debutul individual al regizorului Tobias Lindholm, cunoscut anterior ca scenaristul lui Thomas Vinterberg, anunţă un nou nume important al cinematografiei daneze. Cineastul nu face concesii comercialului, păstrează în culise evenimente pe care mulţi regizori le-ar fi accentuat şi mizează, înainte de toate, pe autenticitatea reprezentării şi profunzimea analizei psihologice.
Undeva în Oceanul Indian, un vapor de marfă danez este capturat de piraţi somalezi. Aceştia îi iau ostateci pe membrii echipajului (printre care bucătarul Mikkel Hartmann, căsătorit şi tată al unei fetiţe) şi le solicită reprezentanţilor companiei navale o răscumpărare de 15 milioane de dolari. CEO-ul firmei daneze, Peter Ludvigsen, aduce un străin expert în asemenea situaţii, dar nu-i ascultă sfatul şi îşi asumă responsabilitatea negocierii. La prima vedere, lucrurile par simple. Şantajaţii nu pot accepta oferta iniţială a şantajiştilor, pentru că asta i-ar determina pe piraţi să emită pretenţii şi mai mari, dar nici nu pot risca vieţile compatrioţilor (ce-i drept, ceilalţi membri ai echipajului îi interesează mai puţin). Însă Peter, altminteri un excelent negociator (atunci cînd e vorba doar de afaceri), nu realizează că intră de bunăvoie într-un joc foarte periculos. Urmează un război psihologic de peste patru luni, din care amîndoi bărbaţii vor ieşi marcaţi pe vecie. Şi chiar dacă filmul este o ficţiune, scenariul său este bazat pe nenumărate cazuri similare, despre care foarte rar putem afla din mass-media, deoarece părţile implicate au tot interesul să le ţină ascunse.
Evoluţia lui Mikkel este, previzibil, cea a oricărei persoane care, sechestrată în condiţii inumane un timp îndelungat, nu ştie dacă-şi va mai revedea vreodată familia. În schimb, Peter trece printr-o metamorfoză radicală, de la businessman-ul aparent mereu sigur pe sine la bărbatul slab, care aju
