Cornel Dinu are peste o jumătate de secol petrecută în fotbal şi reprezintă una dintre cele mai pertinente voci în materie de analiză a sportului rege. Dinu e în continuare administrator delegat la Dinamo dar s-a retras din linia întâi, însă nu şi din sufletul dinamoviştilor.

Ce vă doriţi la 65 de ani?

De ziua mea, îmi doresc ca poporul român să iasă din această stare de degradare morală. Este o distrugere programată, care vine din afară, şi pe care noi o întreţinem deliberat. În ziua de astăzi, toată lumea e partizană politic, iar patriotismul a devenit un termen abstract. Am ajuns cu ţara mai rău ca în anii 1950.

Şi totuşi, nu sărbătoriţi în vreun fel?

De la 50 de ani încolo, doar inconştienţii îşi serbează ziua. E bine să te cufunzi într-o tăcere a meditaţiei. Cei mai mulţi dintre prietenii mei sunt sub cruce, mai mă întâlnesc cu copiii lor şi cu câţiva ziarişti talentaţi.

Eraţi mai optimist pe vremuri.

Nu vreau să-l mânâi pe Dumnezeu, am avut o tinereţe fericită. Fericirea a durat până la sfârşitul anilor 80 şi la începutul anilor 90 când societatea a ajuns la un minim al recunoaşterii valorilor naţionale.

Acum?

Acum am ataşamentul familiei, al copilului, al norei şi nu-mi doresc decât să fiu sănătos. Recunosc că mă bucur în continuare de un anumit respect al tinerilor, care nu şi-au pierdut spiritul naţional.

Noul Dinamo cum vi se pare?

Nu pot să comentez foarte mult, aş spune doar că aş merge pe mâna tinerilor. Ca un exemplu, pe Pape Doie, sau cum îl cheamă, l-aş folosi în sezonul de toamnă la culesul nucilor, şi în atac l-aş pune pe Balint. E un copil foarte talentat.

Nu vă mai implicaţi deloc la Dinamo?

Apele sunt în continuare tulburi la Dinamo, eu nu cer decât pace, înţelegere competentă şi respect valoric.

Cu sănătatea cum mai staţi?

Fizic sunt bine, mă duc regulat la contr