În ultima perioadă au fost multe vizite la și dinspre Chișinău care conturează un tablou general mai complex. Sursa: Răzvan Vălcăneanțu
Președintele Băsescu a fost în vizită la Chișinău, apoi ministrul de externe al R. Moldova a fost la Moscova, după o vizită la Bruxelles, la Chișinău a venit Preşedintele Turkmenistanului, Gurbangulî Berdîmuhamedov, iar președintele Timofti a plecat apoi la Kiev, unde a participat la celebrarea a 1025 de ani de la creştinarea Rusiei Kievene. Un pachet de vizite, pe toți vectorii de mișcare geopolitică ai Chișinăului de azi... Să mai spunem că presei de la Chișinău nu i-a scăpat amănuntul, deloc lipsit de importanță, că președintele
Turkmenistanului a fost întâmpinat direct la aeroport de către președintele R. Moldova, cu pâine şi sare, cu onoruri militare etc. Președintele Românie, abia la reședința de stat… Așa cum tot presa de la Chișinău relata cum președintele R. Moldova a plecat la Kiev unde, alături de președintele Ucrainei, Victor Ianukovici, președintele Federației Ruse, Vladimir Putin, și președintele Serbiei, Tomislav Nikolić, l-a ascultat pe patriarhul Kiril care i-a numit pe cei patru „președinți ai țărilor pravoslavnice frățești”…
Estul ca o compensație
Un reputat jurnalist de la Chișinău, Constantitn Tănase, a numit acest gest un fel de sindrom de tipul „prea multă Europă”, de care se teme nițel Chișinăul, iar echilibrul poate fi restabilit cu „mai multă Rusie”, sau „mai multă Asie”, că e același lucru. Și jurnalistul conchidea cu tristețe că acest mesaj trimis de R. Moldova înainte de Summit-ul de la Vilnius nu e de cel mai bun augur...
Dincolo de asta, nu cred că ar fi vorba de compensații, este vorba de același sindrom al indeciziei pe care Chișinăul îl resimte și astăzi. Nu se angajează cu nimic până la capăt, crezând că altcineva îi va rezolva problemele sau se vor rezolva de la sine. Sigur
