Istoricul şi diplomatul Alexandru Lapedatu a fost cel care a însoţit al doilea transport al Tezaurului României în Rusia, în 1917. Călătoria până la Kremlin este descrisă în cele câteva file păstrate din jurnalul său.
Tezaurul românesc a fost încredinţat ruşilor în luna decembrie a anului 1916, la patru luni de la decizia României de a intra în Primul Război Mondial alături de Antantă. Politicienii de atunci s-au temut că Puterile Centrale vor ocupa ţara şi vor fura tezaurul şi atunci l-au trimis spre păstrare la Kremlin. Prima parte a acestuia a plecat spre Rusia la 14 decembrie 1916, într-un tren cu 17 vagoane în care au fost aşezate 1.740 de cutii cu lingouri şi monede de aur.
În vara anului 1917 s-a decis să plece şi al doilea transport. În acelaşi an, Rusia a întrerupt orice relaţie cu România, iar la 26 ianuarie 1918, Lev Troţki avea să confirme oficial că Tezaurul va rămâne în custodia guvernului sovietic.
Trenul, aracat de hoţi în drumul spre Moscova
La finele lunii iulie 1917, cea de-a doua tranşă a Tezaurului României era pregătită să ia calea Rusiei, încărcată în 7 vagoane ale unui tren de 15 vagoane. Guvernul l-a desemnat pe Alexandru Lapedatu să însoţească transportul de cel puţin 173 de lăzi, după cum însuşi Lapedatu notează.
Alexandru Lapedatu avea, pe atunci, 41 de ani şi era secretar al Comisiei Monumentelor Istorice şi al Comisiei Istorice a României. Drumul spre Moscova a fost,
însă, plin neprevăzut.
Pe toată durata transportului, Alexandru Lapedatu a ţinut un jurnal. Acesta a notat că, în ziua plecării, însoţitorii au aflat că au un vagon mai puţin. Au fost la un pas să rămână peste noapte cu lăzile pline cu documente sub cerul liber, în ploaie. Prin urmare, călătoria a fost amânată.
Vagoanele de clasa I fuseseră deja rezervate pentru rude, prieteni şi chiar amante ale mai-marilor vremii. Ruşii, care
