Miercuri seara principalele posturi de telviziune anunțau că unul dintre cei mai temuți torționari ai României, Alexandru Vișinescu, a fost identificat de către ziariștii de la Gândul în parteneriat cu cercetătorii din cadrul Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului si Memoria Exilului Romanesc (IICCMER). Alexandru Vişinescu a fost comandant al Penintenciarului Râmnicu Sărat din anul 1956 şi până la desfiinţarea închisorii, în 1963, fiind şi ultimul comandant al aceleiași închisori în care a sfârşit, în urma torturilor, Ion Mihalache. Omul face parte dintr-o șleatcă de indivizi care a terorizat închisorile politice și care acum încearcă să-și „scuze” acele fapte abominabile. Mai mult decât atât, acești indivizi sunt recompensați, pe măsura faptelor lor, cu pensii de mii de lei într-o sfidare ce întrece măsura. Regimurile politice românești care s-au succedat după 1989 și până astăzi se pare au protejat aceste persoane de răspundere și le-au recompensat ca atare. Un regim care dorea să instaureze dreptatea ar fi procedat imediat la identificarea acestor indivizi și i-ar fi condamnat la ani grei de închisoare pentru abuzurile și crimele pe care le-au săvârșit. „Eroul” nostru, Alexandru Vișinescu, a făcut parte din aceste grupuri și a acționat în modul cel mai brutal, motiv pentru care ar fi trebuit condamnat și lăsat să putrezească în închisoare deoarece faptele sale sunt extrem de grave iar acest gunoi social trebuia izolat de societate pentru a nu mai putea îmbolnăvi, prin prezenta lui, corpul social. La fel trebuia procedat cu toți ceilalți torționari după 1990 (atunci mai trăiau peste 150 de torționari) însă regimurile politice românești au ales să-i protejeze și să le ofere o viață decentă acordându-le pensii uriașe. Cu ce este mai mai prejos un fost țăran cooperator care, din sudoarea frunții lui, a produs resursele necesare existenței societății român