Preferă să îşi ţină copiii nevăzători acasă, decât să le ofere o şansă de a se integra în societate şi de a urma cursurile singurei şcoli create special pentru orbii din partea de vest a ţării. Sute de copii sunt condamnaţi, astfel, la o viaţă fără niciun viitor pentru că nu ştiu nici măcar să citească. Totul pentru că provin din familii nevoiaşe pentru care indemnizaţia de handicap de câteva sute de lei este mai importantă decât soarta copiilor care au avut ghinionul de a se naşte orbi sau cu probleme grave de vedere.

La Liceul Teoretic “Iris” din Timișoara învață aproape 230 de copii cu vârste între 3 și 19 ani nevăzători sau cu probleme de vedere. Mulți dintre ei provin din mediul rural din județele Timiș, Hunedoara, Caraș – Severin, Mehedinți, Dolj sau Gorj, astfel că sunt cazați la internatul din curtea școlii. Directorul şcolii, Dănuţ Ciotescu, spune că părinţii copiilor orbi din aceste judeţe află întâmplător de liceul special din Timişoara, dar sunt greu de convins să îi lase să vină la Timişoara, mai ales că nu trebuie să plătească niciun leu pentru cazarea, masa sau şcolarizarea acestora. “20 dintre cei 230 de copii înscrişi la Liceul Teoretic “Iris” sunt nevăzători, restul au probleme de vedere, dar numărul acestora este mult mai mare în cele şase judeţe din partea de vest a ţării. Părinţii mai săraci nu se gândesc la viitorul copiilor sau sunt de părere că oricum nu vor reuşi în viaţă din cauza acestei dizabilităţi şi preferă să îi ţină acasă. Potrivit legii, în cazul în care copilul este înscris la şcoală, pierde indemnizaţia de handicap şi rămâne doar cu alocaţia”, explică Dănuţ Ciotescu. Directorul instituţiei mai spune că sunt şi părinţi care sunt convinşi că un copil nevăzător are dreptul să urmeze o şcoală ca să poată avea un viitor, însă după doar câteva luni, părinţii îl iau acasă pentru că este mai importantă indemnizaţia pe care o primesc d