A fost o vreme când Cornel Dinu, ajuns între timp la vârsta de 65 de ani, era o stâncă în apărarea lui Dinamo şi a echipei naţionale şi sufletul unor petreceri de pomină. A fost, dar s-a cam dus. Iar trecerea timpului, cu bunele, dar mai ales cu relele sale, se poate citi clar pe chipul administratorului- delegat al clubului din Ştefan cel Mare.

În locul părului lung şi vâlvoi şi al optimismului debordant din tinereţe, acum Dinu este cărunt, de multe ori nebărbierit şi afişează o mină tristă. Problemele de tot felul l-au transformat pe fostul internaţional, care, în urmă cu 40 de ani, stătea la băute cu colegii până la cântatul cocoşilor, pentru ca, după câteva ore, să fie primul la antrenamente şi să-i ia în derâdere pe colegii de pahar, care de-abia se mai mişcau pe teren.

Fostul petrecăreţ, operat pe cord

“Dinu a băut toată viaţa. Într- o noapte, am băut şase-şapte sticle de whisky cu el şi cu Fănuş Neagu”, mărturisea Constantin David, autointitulat “cel mai mare beţiv din istoria lui Dinamo”. Din păcate, Dinu a avut parte, în ultimul timp, numai de probleme, care l-au marcat profund. În 2008, i-a murit câinele favorit, ciobănescul german Nero, iar în august 2011 a fost operat pe cord. Cea mai grea lovitură a primit-o însă la finalul anului 2011, când, după o lungă şi grea suferinţă, a decedat Silvia, soţia sa. “Am început să «văd» fotbalul la patru ani, pe terenul TCT din Târgovişte, care aparţinea Regimentului 22 Roşiori de Gardă. Acolo a făcut armata şi maestrul Radu Beligan”, a rememorat, pentru Libertatea, Cornel Dinu prima sa întâlnire cu fotbalul. Acum, administratorul- delegat al lui Dinamo nu mai are chef de sportul-rege sau, mai bine zis, de “fauna” care îl înconjoară. “Asistăm la o sălbăticire a omului”, este concluzia tristă a celui care s-a născut odată cu Dinamo, pentru a deveni apoi simbolul acestei echipe.

În prezent @N_