Tema migraţiei sărăciei dinspre România şi Bulgaria continuă să bântuie presa germană. Frankfurter Allgemeine Zeitung a prezentat un întreg serial despre premisele şi soluţiile care pot fi adoptate pentru a stopa această migraţie şi pentru a încerca o integrare a celor care au ajuns deja în Germania. Jurnaliştii germani prezintă povestea un român care nu a ajuns în Germania cu scopul de a abuza de sistemul social, ci doar pentru a supravieţui. Ciprian Popescu s-a născut la data de 5 noiembrie 1973 în Braşov. Primele amintiri îl leagă de casa de copii din oraşul Victoria. Au urmat clipe grele în Bucureşti. S-a întors pentru 7 ani pe străzile Braşovului. N-a mai suportat şi a plecat cu trenul în Italia.

Destinul l-a călăuzit în Germania. A găsit ceva de lucru la un Doner în Trier, apoi a urmat un centru pentru oameni fără adăpost în Hamburg, “aventura” vieţii sale blocându-se pentru moment în Ostpark din Frankfurt. Cercul s-a închis acum câteva luni, când Ciprian a ajuns din nou într-un centru pentru oameni fără adăpost.

Şapte ani pe străzile Braşovului   

Nu ştie de ce a ajuns în casa de copii. Nu şi-a cunoscut niciodată părinţii. Nu ştie nici măcar dacă aceştia mai sunt în viaţă. Ştie doar ce înseamnă să trăieşti într-o casă de copii pe vremea regimului Ceauşescu. “La vârsta de 19 ani s-a terminat cu casa de copii”, spune el. E mulţumit de noua lui “casă”: o cameră pe care o împarte cu alţi trei colegi, cu două paturi supraetajate şi două scaune. Cunoştinţele sale de limbă germană se rezumă la multe substantive şi puţine verbe, dar se face înţeles. A fost 12 ani la şcoală şi autorităţile germane îl consideră alfabetizat. Preferă să nu vorbească prea mult despre copilăria sa: “Am fost permanent singur”. Momentul plecării din România este bine întipărit în mintea sa. “În 2010, am spus “Adio, România”, m-am urcat în tren şi am plecat. România este