Vă mai amintiţi cum şi când au început marile averi ale timpurilor moderne în Europa? Cu furniturile de arme în perioada napoleoniană, atunci când, din senin, a apărut o comanda uriaşă care se baza pe nevoile unei armate enorme pentru timpul său, mereu în deplasare spre un alt teatru de luptă şi cuprinzând unităţi mobile a căror avansare rapidă trebuia susţinută de o logistică performantă în diferitele zone ale imperiului.
Ne aflăm acum în aşteptarea unui asemenea moment care va schimba foarte multe dintre datele de joc la nivelul spaţiului european: în luna septembrie, pe agendele Consiliului informal la Vilnius şi în decembrie, la Bruxelles, la reuniunea Consiliului European va figura pentru prima oara tematica apărării şi securităţii europene, cu obiectivul de a crea nu numai mult visata armată europeană, ci de a pune şi bazele structurii comune ale industriei europene de apărare.
Miza este enormă, politică, militară dar şi, evident, economică, unitatea de măsură de la care se începe raţionamentul fiind, în acest caz, mii de miliarde de euro....
Lumea are nevoie de o Europă care să fie în stare să desfăşoare misiuni militare care să ajute la stabilizarea situaţiei în zone de criză...Trebuie să întărim Politica noastră comună externă şi de securitate şi să avem un demers comun în privinţa problemelor apărării deoarece împreună avem puterea şi mărimea pentru a transforma lumea într-un loc mai corect, bazat pe reguli şi respectând drepturile omului
Preşedintele Barroso, Discurs privind Starea Uniunii, septembrie 2012
Consiliul reiterează apelul său în favoarea dezvoltării unor capacităţi militare care să susţină şi să întărească politica comună externă şi de securitate...subiliniind capacitatea UE de a acţiona ca un furnizor de securitate, în contextul unui demers mai larg comprehensiv precum şi nevoia de o industrie europeană de apărare