Motto: ”Pe o apă-n jos, Pe un mal frumos, Cioclii s-adunară și se asociară!”

De când cu scandalul stupid iscat în jurul incinerării lui Sergiu Nicolaescu am intrat în relații de comunicare, ba chiar oarecum amicale cu oamenii de la ”Asociația Cremaționistă Amurg”, niște cetățeni ardelenești, care militează pentru prăjirea liberă și fără prejudecăți a morților care și-au dorit asta în timpul vieții. Nu mică mi-a fost mirarea când Marius Rotar, prezidentul incineratorilor, altfel cadru universitar și istoric foarte aplicat pe studiul morții, m-a invitat la Ploiești, să asist la tratativele pentru constituirea ”Asociației Funerare Române”, un ONG- structură federală, care să apere interesele celor care lucrează în industria pompelor funebre.

Ca nou!

Tărășenia asta s-a ținut sâmbătă, la un club de fițe, cu piscină și alte utilități, din Ploiești, pe strada Apelor, lângă un fel de pârâu pe care nu l-am identificat. Într-o bună tradiție românească, am întârziat la întâlnirea cu branșa funebră. Marius Rotar m-a așteptat la intrare și m-a informat scurt: ”No, îs cam 20 de firme de pompe funebre din toată țara, să vedem ce-o ieși!”.

Am fost introdus în onorata adunare tocmai când un domn din Timișoara, Dan Ardelean, dacă am reținut bine, prezenta niște planșe cu cadavre ”before și after” ce au trecut prin mâna lui: ”Uitați, domnul acesta a fost uitat 48 de ore pe targă, după deces. Vedeţi cum arătă, cum erau urechile! În imaginea următoare, este după ce a trecut pe la noi, nu se mai vede nimic rău!”

Aşa am aflat că domnul în cauză este maestru într-un procedeu botezat „tanatopraxie” prin care un cadavru deteriorat este făcut ca nou. În plus, printr-o metodă ingenioasă, pe care nu am înţeles-o prea bine din punct de vedere tehnic, domnul în cauză scoate gazele din cadavru şi bagă în el mai mulţi litri de formol, în aşa f