Motto: “Nici o alta putere, in afara de a noastra, nu cunostea nuante atat de rafinate ale conducerii birocratice, pentru ca pe langa toate celelalte calitati ea se mai distingea si printr-o fatarnicie nemaiauzita.”–Nadejda Mandelstam, “Fara speranta” M-am uitat peste interviul lui Ioan Talpes din “Adevarul”: o colectie de marote patriotarde extrase din prafuita, penibila recuzita a propagandei ceausiste. Cam asa sunau informarile facute de activistii de partid trimisi sa explice “pe teren” linia partidului si vocatia mapamondica a “genialului conducator”. Nivel Musat si Ardeleanu ori, daca preferati, Fatu si Spalatelu. Deci nu Ceausescu a desfigurat imaginea tarii, cu un cult de un ridicol nebun, cu spectacole delirante, cu decizii absurde (se vorbea de Absurdistan, de Ceaushima), ci Ion Mihai Pacepa pentru ca a demascat, cu exemple directe, cu credibilitatea unica a insider-ului (si ce insider!), natura caligulara a dictaturii de la Bucuresti. Laureatul fictivului Premiu “Simba” aparea drept ceea ce era in realitate: un rege Ubu din Balcani. Un Ubu vindicativ, maniacal, viclean si, mai ales, unul convins de superioritatea absoluta a ideologiei sale, a miturilor scornite spre a-i satisface un ego supradimensionat. Avea un frate care se ocupa doar cu fabricarea de panglici pseudo-istoriografice. Avea o curte de sicofanti care il proslaveau drept urmasul lui Stefan, Mihai, Cuza, Titulescu, primul antifascist al lumii, egal cu Pericle, Cezar, Cromwell si Lincoln, a patra sabie a marxismului si cate altele… Nu toata lumea a marsat la grotescul spectacol. Paul Goma scria: “Romani, eliberati-va de romani!” Care era raspunsul Securitatii? Articole imunde in “Saptamana” barbisto-vadimista despre “Paul Efremovici Goma”, agent rus, cum altfel? Dorin Tudoran scria eseul devastator “Frig sau frica?”. Era probabil si el un fel de agent sovietic. Ce sa mai vorbim de Mircea Racean