Cea mai hilară ştire a săptămânii vine dinspre ministerul condus de Dan Şova, cel al Proiectelor de Infrastructură. Cu subiect şi predicat, ministrul PSD afirma ieri că nu se (mai) găseşte originalul contractului încheiat în 2003 cu celebra companie americană Bechtel.
Pur şi simplu, documentul a intrat în pământ, după ce actualii guvernanţi s-au interesat de soarta lui la foştii responsabili cu construcţia autostrăzii care nu se mai termină.
Contractul respectiv nu este nici o rolă de hârtie igienică şi nici un pacheţel de şerveţele cu care ministeriabilii să se fi şters la fund sau pe mâini în caz de necesitate. Este un document cât se poate de oficial, datorită căruia am avea posibilitatea să vedem pe ce a aruncat statul român miliarde de euro, fără să avem autostrada mult visată.
La hocus pocus preparatus, contractul original a dispărut ca măgarul în ceaţă căci, oricât l-au căutat ieri oamenii lui Şova la ministerul Transporturilor şi la CNADNR, nu au dat de el. Iar dacă nu au dat, acesta nici nu poate fi desecretizat, pentru a fi pus pe tapet seara la televizor, aşa cum se obişnuieşte pe la noi.
Eu nu cred în noua variantă a „Scrisorii pierdute“, chiar dacă Caragiale este la fel de actual ca în urmă cu un secol şi ceva. Mai degrabă accept ideea că statul român continuă să fie bătaia de joc a celor care ne-au condus până acum. Nişte netrebnici şi şmecheraşi produşi de Revoluţie, îmbuibaţi şi filosofi când vine vorba de explicaţii şi justificări.
Proşti nu sunt, căci dacă ar fi aşa, nu şi-ar fi umflat conturile cu banii din comisioane şi alte şmenuri, şi nici nu ar fi reuşit să ne prostească mereu cu discursurile lor din campaniile electorale. Toţi o apă şi un pământ, farisei, ipocriţi şi fără scrupule când vine vorba de interesele personale.
Revenind la contractul original, pe care unii ne lasă să c