Premierul, ministru interimar al Transporturilor, a plecat in vacanta ceea ce, desigur, avea tot dreptul sa faca, la fel ca oricare angajat. Ceea ce nu avea dreptul era sa plece lansand in aer o chestiune atat de importanta precum privatizarea CFR Marfa.
Care este acum situatia acestui proces nu poate explica nimeni exact. Licitatia a fost adjudecata, organizatorul ei, Relu Fenechiu, s-a declarat mai mult decat multumit, seful lui, Victor Ponta, l-a laudat in mod repetat pentru acest mare succes. Atat de mare incat Hotararea de Guvern care aproba privatizarea nu a fost inca publicata in Monitorul Oficial.
Intai a umblat zvonul ca se asteapta un raspuns de la Consiliul Concurentei. Apoi a aparut povestea halucinanta cu avizul CSAT. Niciuna nu sta in picioare. Daca premierul era convins ca face un lucru bun si are curajul sa isi asume raspunderea pentru acest lucru pe care-l considera bun, ar fi trebuit sa semneze contractul pentru a vedea apoi daca in 60 de zile Gruia Stoica vine cu banii. Daca da, sa-i incaseze, daca nu, sa pastreze garantia si sa rupa contractul. E simplu.
Si, totusi, premierul nu semneaza. A lungit-o cat a putut, sub toate pretextele, si acum a plecat in vacanta vreo doua saptamani. Ce lasa in urma?
In primul rand, perplexitatea lumii de afaceri serioase, care vede intamplandu-se in Romania numai bazaconii: contracte valabil incheiate se pierd, datoriile se sterg dupa inceperea licitatiei, marii investitori nu au acces la datele oficiale ale companiilor scoase la pivatizare, semnarea contractelor este amanata pe motive care nici macar nu au fost pomenite vreodata pana atunci, precum avizul CSAT, premierul si presedintele se cearta pe atributiile CSAT.
O imagine dezolanta, de tara primitiva, nevrotica si total neserioasa, unde poti face o calatorie, daca iti plac senzatiile tari, insa in ca
