„Adevărul vă va face liberi” spune un dicton biblic. Iar adevărul este legat de cele mai multe ori de cunoaştere şi de suportul material clasic al acestui proces: cartea. Astfel, nu este lipsită de acoperire şi formularea „cartea te va face liber”. Iar dacă cineva se îndoieşte de valoare acesteia, să privească spre puşcăriaşii mondeni care devin rapid scriitori pentru a obţine liberarea. „Adevărul vă va face liberi” spune un dicton biblic. Iar adevărul este legat de cele mai multe ori de cunoaştere şi de suportul material clasic al acestui proces: cartea. Astfel, nu este lipsită de acoperire şi formularea „cartea te va face liber”. Iar dacă cineva se îndoieşte de valoare acesteia, să privească spre puşcăriaşii mondeni care devin rapid scriitori pentru a obţine liberarea. Deşi alfabetizată târziu, societatea românească a avut până nu demult un cult pentru carte, întreaga literatură predată în şcoli propunând diverse personaje a căror viaţă se construieşte în jurul dorinţei de a accede la lumina cărţilor, de la Nică al lui Ştefan a Petrei până la Niculae Moromete. Cartea a fost privită ca o şansă de a ieşi din noroaiele satelor şi de a deveni domn la oraş, unde curge apa din perete şi mergi pe asfalt. „Omul cu carte” a fost multă vreme un model de succes social. „Ai carte, ai parte” spune un proverb, dovadă că modelul s-a întipărit destul de bine în mentalul colectiv. De vreo două decenii încoace, cartea a început să piardă din importanţă, motivele fiind multiple. S-a schimbat modelul omului de succes. Acesta nu mai este „omul cu carte”, ci „omul cu bani”. Şi s-a văzut (chiar s-a insistat pe această idee) că pentru a avea bani nu ai nevoie numaidecât de carte. Posturile de televiziunile şi publicaţiile de mare tiraj sunt pline de „ţânţăreni”, „becali”, „cămătari”, „vangheli” şi tot felul de manelişti prezentaţi ca dovezi ale eşecului modelului „omului cu carte” şi ca