• Poveste de dragoste la Iasi, de jumatate de secol • La aproape 70 de ani au spus "DA" cu aceeasi emotie in glas • Doi ieseni, coplesiti de boli cumplite, ofera tinerilor pe tava secretul unei casnicii fericite• • Un diagnostic cumplit i-a facut sa se gandeasca la numarul de zile pe care le mai au de trait impreuna • De la Starea Civila, s-au indreptat cu tramvaiul 6 spre cartierul in care traiesc de 50 de ani
A fost odata ca niciodata... In acest mod ar putea incepe o frumoasa poveste de dragoste dintre doi ieseni. Povestea lor se desprinde din anonimat prin lectiile de viata dure pe care le-au primit. Cu toate acestea, ieri au avut curaj sa paseasca la Oficiul Starii Civile pentru a spune "DA", in conditiile in care mirele are 68 de ani, iar partenera sa 65 de ani. Au marturisit ca nu se afla prima data in aceasta postura si ca in urma cu 50 de ani s-au uitat prima data unul in ochii celuilalt.
Totul a inceput cu rugamintea barbatului de a-i permite sa o invite la dans. A fost suficient sa o stranga in brate in timpul a doua valsuri, pentru ca in zilele urmatoare sa se prezinte la usa ei cu scopul de a-i cunoaste parintii. Zece ani au convietuit fara a avea un certificat de casatorie. "Ne-am cunoscut acum 50 de ani, la un bal. Pe atunci nu erau discoteci ca acum si fetele erau mult mai rusinoase. M-a invitat la dans si am valsat cu el. Eu locuiam in Valea Lupului, iar mama nu-mi permitea sa ajung tarziu acasa.
Din acea seara mi-a zis ca vrea sa o cunoasca pe mama. Cand am aflat ca locuieste in Pacurari m-am speriat putin. Pe atunci, noi fetele eram convinse ca in acest cartier stau baietii mai smecherasi, mai golani si poate cam fustangii. Am trait 10 ani fara a fi casatoriti, probabil si pentru ca aveam doar 20 de ani. Ne-am hotarat si am facut nunta la Valea Lupului. Am avut o rochie de mireasa simpla, dar superba. Intotdeauna
