Istoricul medievist Şerban Papacostea vorbeşte despre întâlnirile excepţionale care i-au format personalitatea în mijlocul protipendadei interbelice şi despre oamenii care au marcat cea mai nebună epocă din istoria României. Între aceştia: regina Maria, mareşalul Averescu sau Gheorghe Brătianu.

Academicianul Şerban Papacostea (85 de ani) a fost un răsfăţat al istoricilor, dar nu al istoriei. I-a cunoscut îndeaproape pe cei care au scris trecutul României, dar şi pe cei care l-au construit. De la mareşalul care a decis soarta ţării în Primul Război Mondial, până la liderul care a decis, pentru un timp, soarta lumii în cel de-Al Doilea Război Mondial. A fost copilul politicii interbelice româneşti şi alintatul politicienilor. Dar istoria nu e mereu dreaptă cu cei care o scriu, iar Şerban Papacostea a căzut, din braţele boemei de-acum un secol, în braţele comuniştilor care au pus stăpânire pe destinul său. A salvat amintirile, câteva fotografii şi acest minunat clişeu lingvistic: „Noi, averescanii“.

„Weekend Adevărul“: Aveţi în hol bustul mareşalului Alexandru Averescu. Eraţi apropiaţi?

Şerban Papacostea: Pe lângă faptul că tata i-a fost secretar politic, a fost omul cel mai apropiat lui, până în clipa morţii. A descris frumos moartea unui erou – căci aşa a murit Averescu: a luat fotografia mamei lui, a pus-o pe noptieră, s-a întins şi s-a retras din existenţă. Eu am crescut la picioarele lui. Iar unul dintre privilegiile condiţiei şi istoriei mele, dacă mi-e îngăduit să spun aşa, a fost că am avut contact, mult timp, în această casă, cu personalităţile de prima mână din lumea politică şi culturală românească. Averescu era o personalitate aparte. Premiat de Academie

Numele: Şerban Papacostea

Data şi locul naşterii: 25 mai 1928, Bucureşti

Studiile şi cariera:

A urmat cursurile liceului „Dimitrie Cantemir“ din Bucureşti, p