Statul la soare pe plaja este unul dintre cele mai populare moduri de relaxare in societatea moderna. Dar lucrurile nu au stat intotdeauna astfel. A purta costum de baie si a face plaja pentru a obtine bronzul mult dorit sunt un mod relativ nou de a petrece timpul liber, caracteristic ultimilor 80 de ani.
Istoria costumului de baie si evolutia perceptiei omului asupra plajelor este o topica extrem de interesanta tratata de antropologi din toata lumea.
Povestea costumului de baie incepe in perioada antica, atunci cand grecii si romanii se relaxau in baile publice. In timp ce grecii antici obisnuiau sa faca acest lucru nud, romanii purtau un fel de fase care le acopeau partile intime, scrie h2g2.
Dupa caderea Romei insa, odata cu inceperea perioadei denumita de istorici ca fiind Evul Mediu, acest obicei al imbaierii a fost uitat. Inotul si in general ideea de a te imbaia au devenit actiuni tabu in societate. La acea vreme, oamenii credeau ca apa aduce boli si infectii si de aceea o evitau. In Evul Mediu au continuat sa existe, ceva mai timid, acele bai publice din timpul Antichitatii. Numai ca de aceasta data, intr-o lume crestina, aceste locuri de imbaiere erau considerate drept un loc al depravarii, frecventat de prostituate.
In secolul al XVI-lea, dupa izbucnirea epidemiei de ciuma, baile publice aproape au disparut. Explicatia consta in faptul ca in astfel de locuri se raspandeau foarte usor bolile, iar oamenii au inceput sa le evite din acest motiv, scrie site-ul Medievalists, citand mai multe lucrari antropologice.
Abia la inceputul anilor 1800, oamenii au reinceput sa priveasca apa drept o sursa de amuzament. Nu si soarele insa. La acea vreme, pielea bronzata era un semn al saraciei.
In secolul al XIX-lea, oamenii faceau baie imbracati, cu tot corpul acoperit. Femeile
