Spre deosebire de ruta Bucuresti-Pitesti, mersul spre Slatina-Craiova cu masina nu te deprima fundamental. Poate si fiindca plictiseala autostrazii e lesne alungata de peisajul rural de la marginea soselei.
Ma bucur ca masina calca pe o sosea relativ buna. Nu e visul soferilor, dar merita sa tinem cont ca ani in urma crapaturile din asfalt faceau traseul un mic si fidel cosmar de calatorie.
Soseaua nu e prea aglomerata. Va fi; e inceput de august. Turismul nu ne-a dat niciodata afara din case, dar ce altceva ne mai ramane de vandut in tara asta?
Trec de Pitesti, urc dealul spre Albota. Las in dreapta un stadion nascut relativ recent pe trupul fotbalistic al microbistului local. Arata bine. Bun de fotografiat. Probabil vreun investitor aventurier pasionat de fascinatia mingii a scos din buzunar pentru iarba verde dintre porti.
Alaturi, un popas rustic. Merita sa parcati pentru un respiro in natura, langa padurea de alaturi. Nu-i nevoie sa umblati la pusculita. Parcarea din fata nu obliga la cheltuiala, iar copacii care delimiteaza liziera sunt suficient de darnici in generozitatea lor naturala incat sa mai fie nevoie de altceva. Aer proaspat si la drum!
Portiunea de traseu dinspre Pitesti spre Slatina e realmente o splendoare, daca vrei sa o privesti atent. Soseaua serpuieste alene, treci prin destule zone impadurite, tai de-al lungul prin sate nevinovate-adevarate podoabe traditionale prin simplitatea lor taraneasca
Lunca Corbului mi-a placut in mod special dintotdeauna. Are ceea ce putin zone rurale detin ca valoare rustica intangibila. E vorba de casele micute, cu turnulete decente, vopsite intr-o nuanta de curatenie care trezeste respect simplu.
Cand treceti prin Lunca Corbului nu ezitati sa luati piciorul de pe acceleratie (atentie, radarul exista aici!) si sa dati privirii libertatea de a se bucura. Ideal ar fi sa trageti
