Sâmbătă, încă de la ora 5 dimineaţa, Romi Rîbu, cabanierul de la Groapa Seacă, îşi făcea loc prin roua muntelui, alături de organizatorii Festivalului Sporturilor Montane, pentru a stabili pe traseele de munte check-point-urile pentru concursul de drumeţie. O oră şi jumătate mai târziu se dădea trezirea pentru ziua de concurs, iar la ora 7 se lua startul spre munte. Echipele, formate cu o seară înainte, în funcţie de vârstă şi de pregătire, erau compuse din câte trei persoane, iar copiii aveau neapărat însoţitor.
Practic, până la ora 16:00, echipele de drumeţi care urmaseră traseul au ajuns rând pe rând înapoi la cabana Groapa Seacă, punctul 0 al festivalului. Primele grupuri care terminaseră concursul pe la ora 14:00 se aflau deja la masă. Care cum sosea se oprea pe băncile din curtea cabanei, îşi trăgea sufletul, bea un pahar cu apă şi comanda o ciorbă sau altceva, la fel de bun, de mâncare. Finaliştii nu puteau să refuze nici berea la halbă, care-i aştepta, rece, în dozator. Mămăliguţa cu tochitură, micii, cârnăciorii, toate acestea se roteau pe mese, odată ce mai ajungea câte un grup la finish. După amiază concurenţii se grăbeau către duş. Iar unii dintre ei, care acceptaseră şi o a doua provocare, se îndreptau către locul pregătit pentru escaladă. Şi aici, tot copiii mai măricei au făcut senzaţie, iar cei de-o şchioapă au rămas la cabană pentru a se juca tot felul de jocuri cu una dintre coordonatoarele voluntare, care nu avea mai mult de şase ani şi jumătate.
După ora 19 a urmat concursul de cultură generală, pentru că orice montaniard trebuie să aibă un corp sănătos şi o minte cultivată. Mai apoi, când toată lumea era deja obosită după o zi plină de evenimente, au urmat focul de tabără şi cântările la chitară, detalii imposibil de uitat pentru o mare petrecere la cabană.
Impresionant este că tot acest festival este, de fapt,
