Adesea aflăm despre oameni de valoare, care au adus faimă României, sau concetăţeni simpli că trec prin momente dificile ale vieţii şi mai nimeni nu se înghesuie să le sară în ajutor. Deşi numărul milionarilor este în creştere, culmea tocmai aceştia nu ştiu ce este aceea solidaritate. De altfel, în mai toate campaniile umanitare constatăm că tot cei ce au venituri reduse îşi rup de la gură pentru a-şi ajuta semenii aflaţi în suferinţă. Încercăm să găsim un răspuns, dar singurul valabil ne este dat de o zicală din bătrâni ce spune ,,sătulul nu crede celui flămând”. Însă ieri mi-a atras atenţia o ştire dată de un post de televeziune central al cărei protagonist era fostul premier şi lider PSD, Adrian Năstase. Deşi are vechime în partid şi pe mulţi colegi i-a propulsat în funcţii importante sau i-a ajutat să capete experienţă politică făcându-i, totodată, cunoscuţi opiniei publice, iată că abia acum a înţeles Năstase că nu mai contează pentru social-democraţi, iar solidaritatea nu are tangenţă cu PSD. Acesta a simţit pe propria piele că ai săi colegi de partid nu-au ,,timp” de el. Dezamăgirea a venit când cei din PSD n-au dat dovadă de solidaritate. Concret, fostul premier se aştepta ca social-democraţii să pună mână de la mână şi să-l ajute să achite cei 760.000 de euro, prejudiciul stabilit de judecători că a fost adus Inspectoratului de Stat în Construcţii în dosarul Trofeul Calităţii. ,,Campania aceea, care era şi campanie parlamentară şi prezidenţială, nu a fost a mea, a fost a partidului. (…) Ar trebui să fie solidari şi cei de la fostul PUR, în prezent PC, care au candidat în alianţa cu PSD în 2004. (…) Aşa… A trebuit să mă ocup singur de plată”, a afirmat Adrian Năstase. Probabil, liderul PSD credea că ai săi colegi de partid vor proceda precum socialiştii din Franţa care-şi ajută fostul preşedinte, pe Nicolas Sarkozy, să plătească o datorie de vreo 11 milioane