Banca Naţională a României va anunţa astăzi noua rată a dobânzii de politică monetară. Aşteptările de pe piaţă indică o reducere a acesteia până la 4,75% şi continuarea procesului în cele două şedinţe care au mai rămas până la sfârşitul anului.

În presa financiară au apărut "îndemnuri" la mai mult curaj din partea BNR, care ar trebui să reducă dobânda până la 4% pentru "a da oxigen economiei".

Am auzit şi citit de nenumărate ori cum banii sunt caracterizaţi drept "sângele economiei". Dar mai pot ei să poarte oxigenul către centrele vitale ale economiei, după mulţi ani de pervertire a naturii lor de către băncile centrale?

Renunţarea la banul cu valoare intrinsecă şi trecerea la utilizarea exclusivă a monedei fiduciare, care are la bază creditul, au condus la deteriorarea continuă, chiar dacă imperceptibilă pentru mulţi ani, a elementelor economice fundamentale.

Criza declanşată în 2007 reprezintă efectul acumulării dezechilibrelor economice şi financiare, dezechilibre care au scăpat de sub controlul autorităţilor fiscale şi monetare.

Lipsa voinţei politice a pus bariere de netrecut, până acum, în faţa restructurării din temelii a economiei globale, iar băncile centrale au inundat pieţele cu însemne monetare pentru atingerea faimosului ţel al "macrostabilizării".

Eficienţa tot mai scăzută a programelor de relaxare cantitativă, care nu ar fi trebuit să surprindă marile bănci centrale din cauza legii utilităţii marginale descrescătoare, se manifestă acum pe pieţele internaţionale prin creşterea semnificativă a randamentelor titlurilor de stat.

Într-o emisiune recentă de la CNBC, post de televiziune care încă mai încearcă să-şi îndeplinească rolul de majoretă a pieţelor financiare americane, Richard Hoey, economist şef la Bank of New York Mellon, a declarat că tendinţa crescătoare a dobânzilor din ultimele luni nu este decât "rev