Cine ar fi banuit ca Gotha-Germania, locul acela uitat, atat de tacut de parca de ani intregi nimeni nu mai pusese talpasita pe strazile umbrite acum doar de cladirile impozante, frumoase si totusi reci, era de fapt un portal magic? Aceasta trebuie sa fi fost cheia, caci altfel nu-mi pot explica cum, in ziua urmatoare, ne-am trezit cu totii intr-un un taram invadat de culoare, muzica, un taram viu asemeni unei inimi , ce ni s-a dezvaluit in toata splendoarea lui. De la departare rasuna centrul Gothei de voie buna si era cu neputinta sa te impotrivesti indemnului ce plutea ademenitor in aer de a incerca, cu entuziasm, orice pas de dans, indiferent de “culoare”si ritm . M-am oprit pentru cateva secunde sa ma intreb daca visez sau daca ceea ce vedeam era aievea. Copilasi, domnite si cavaleri, femei, barbati si mai cu seama varstnici se plimbau cu nonsalanta in costume cum nici nu va puteti inchipui : bluze albe cu broderii fine, margele si paiete, gulere sofisticate si maneci evazate cu margini dantelate ; fuste lungi si sobre cu felurite sorturi ori cu volane si buline; rochii diafane pana in pamant stranse discret la mijloc si petrecute pe un umar, dar si cu crinoline ce le confera fetelor alura de papusa parca poleita toata cu aur si incarcata de bijuterii. Barbatii , eleganti pana la detaliu si ei , imbracasera veste asortate, fracuri de stofa si camasi imaculate, pantaloni cu numerosi nasturi la brau, iar altii, cu salopete scurte si bretele cu imprimeu bavarez, pareau coborati dintr-un basm cu Heidi. Copiii , desi aveau doar cativa anisori , paseau cu gravitatea solemna a raspunderii ce apasa pe umerii lor, si pareau mai degraba niste spiridusi in opinciile prea mari legate pana la genunchi si rochitele dungate care formau cupe de flori in piruetele gratioase.. Toate tinutele atat de laborios confectionate erau completate fie cu palarii mari asemenea unor jobene s