Înainte parcă totul era mult mai simplu. TAS-ul ne ţinea pe jar doar către finalul sezonului, nicidecum la ceasul startului. Toată lumea intra în fibrilaţie cu o etapă, două înaintea finişului. Toate urechile erau ciulite la zvonistica, la informaţiile venite pe surse dinspre TAS. I se dau oare înapoi punctele Timişoarei tocmai hăcuită de departamentul lui Prunea? Mârlănia federală cu tricourile galbene, cele cu care Poli jucase la Piteşti parcă, vopsite în violet pe drumul către TAS. Nu i s-a clintit niciun fir de păr nici celui care a scos din joben legitimările lui Varga şi Bălan la Rapid. Etc., etc. Dar cine mai ţine oare socoteala punctelor jucate şi a destinelor judecate la TAS de la primul demers al lui Marian Iancu, cel care bineînţeles că nu avea cum să sfârşească altfel decât ca persona non grata?!...Singura întrebare care-ţi poate trece atunci prin cap e: la ce ne mai trebuie atâtea comisii şi comiţii dacă orice decizie, de orice speţă e răsturnată mâine la TAS? Bineînţeles că e nevoie de toate aceste tribunale sportive – ce glumă bună! – păpuşite pentru că altminteri nu poţi mima dreptatea la FRF sau la Ligă. Când cei de la UEFA au pretins ca toate aceste comisii să fie independente exact la asta s-au şi gândit. La independenţă. Nu la cumetrii, nu la încrengături de afaceri. TAS-ul chiar nu murea de curiozitate să afle cine e Chiajna.

Avem veşti proaste pentru cei care încă se mai amăgesc că o dată cu retragerea lui Mircea Sandu, gata, va urma şi o cotitură în fotbalul nostru. Iluzii deşarte. Sistemul va supravieţui bine mersi. De vineri încoace, de când a fost anunţată sentinţa în cazul Chiajna, am tot auzit pe toate televiziunile de sport mesajul unuia dintre candidaţii la şefia FRF. Adrian Porumboiu. Te cruceşti, nu alta. În două vorbe, discursul sună cam aşa: mai lăsaţi-mă dracu' cu ăştia de la TAS, de la UEFA! E de înţeles virulenţa discu