M-am tot străduit să înțeleg de unde până unde intransigența românului vis a vis de personajele publice, în special față de politicieni. Paradoxul este că înaintea oricărei campanii, se dau adevărate lupte ideologice în care se analizează în amănunt fiecare gest, fiecare frază, ba chiar felul în care se îmbracă politicienii, cum transpiră, cum mănâncă, ce și cât beau, ca în final să-și bage picioarele cât de adânc în toate analizele și să voteze la nimereală, sau sub impulsul de moment.

E foarte adevărat că cine se frige cu supa suflă și-n iaurt, dar cu toate astea, românul ajunge mereu să voteze cu picioarele, sau ”răul cel mai mic”. Am mai scris în câteva ocazii că românii i-ar găsi cusururi însuși Mântuitorului dacă s-ar întoarce pe pământ și am convingerea că așa s-ar întâmpla, pentru că românul e curios din fire și-i place să caute mai degrabă paiul din ochiul altuia, decât să-și vadă propria bârnă dintr-al lui. Era un banc mai demult, din celebra serie cu Tudor Arghezi care reclamă conducerii unui internat de fete că de la fereastra lui se văd studente goale. Vine directorul, se uită pe fereastră și nu vede altceva decât zidul de vis-a-vis: ”Maestre, dar de la geamul dumneavoastră nu se vede în camerele studentelor !” Tudor Arghezi răspunde arțăgos: ”A, da? Ia urcă-te matale pe dulap! ” Cam așa și cu moraliștii moderni de la fereastra cărora nu se vede nimic altceva decât ceea ce doresc ei să vadă.

Nici nu s-a aflat încă despre care va fi ”oferta” dreptei pentru prezidențiale, dacă va fi una rezultată dintr-o alianță între PDL, FC, PMP, sau separată cu mai mulți candidați, dar comentatorii au decis deja că niciunul n-ar fi destul de bun pentru ei. Ar vrea unul imaculat, frumos, deștept și devreme-acasă, care să-i iubească pe ei care nu iubesc nimic în afara propriei imagini false pe care se străduiesc s-o afișeze. Ar mai vrea pe cineva put