Cultura modernă este legată de statele naţionale ca organizare politică, iar naţiunile sunt înţelese drept „comunităţi teritoriale". Este vorba de comunităţi ce sunt, în acelaşi timp, comunităţi istorice, economice, de limbă şi cu o anumită amplasare teritorială, ce face parte din caracteristicile lor. Aceste comunităţi includ mereu o componentă geografică.
Între timp, s-au înregistrat schimbări importante ale înţelegerii «spaţiului politic», în legătură cu procesele de «transnaţionalizare» ce au loc din anii 1970 încoace. „În cursul «revoluţionării vitezei» (Paul Virilio), al «compresiunilor spaţiu-timpului» (David Harvey) şi al inovaţiilor tehnologico-informaţionale (Manuel Castells), al migraţiilor transnaţionale în «era migraţiilor» (Stephen Castles), ca şi al schimbului mondial de informaţii, servicii, mărfuri şi capital, este vorba de «deteritorializarea» sau de «dispariţia spaţiului»"(Olaf Kaltmeier, Politische Raume jenseits von Staat und Nation, Wallstein, Goetingen, 2012, p.9). Entităţile politice majore nu mai includ neapărat spaţiul (teritoriul) în definiţia lor, căci nu mai depind strict de spa?iul dat. Capacită?ile de prelucrare industrială au redus dependen?a ?i au mutat unele accente. Relaţia dintre politică şi spaţiu se cere, în consecin?ă, conceptualizată din nou.
Pe de-o parte, politica se lasă concepută tot mai mult nu doar ca activitate organizată, alături de economie, morală şi celelalte, cât ?i ca „eveniment (Ereignis)" plasat în mediul unei „comunicări" eterogene şi având caracter de „dislocare (Verschiebung)". Pe de altă parte, „spaţiul politic" actual capătă caracteristici net diferite de „spaţiul politic" moştenit din epoca „statelor naţionale": este un spaţiu ce se constituie prin interacţiuni ale oamenilor între ei şi mediul înconjurător; este un „domeniu al multiplicităţii", fiind alcătuit din diferite perspective aduse d