O mamă socială din Braşov, care e în pragul pensionării, e forţată să renunţe şi la cei doi copii pe care îi creşte din primii ani de viaţă. Statul îi lasă doar dacă renunţă la salariu. Sursa: ARHIVĂ PERSONALĂ

Eugenia Florea, 59 de ani, din Braşov, lucrează de mai bine de 10 ani ca asistentă maternală. Prin mâna ei au trecut mai mulţi copii, pe care i-a crescut cu acelaşi drag şi aceeaşi atenţie pe care a avut-o pentru fiicele ei biologice. „Nu am făcut nicio diferenţă. Îmi sunt dragi copiii şi m-am străduit să fac tot ce pot pentru a-i creşte aşa cum trebuie”, povesteşte Eugenia.

Anul viitor, femeia ar urma să iasă la pensie, dar ar vrea să amâne acest moment pentru că are în asistenţă maternală doi copii: un băiat de aproape 13 ani pe care îl creşte de la un an şi jumătate şi o fetiţă de 7 ani, pe care a luat-o în grijă încă de când avea trei luni. „Băiatul este sportiv, face arte marţiale. Are 10 medalii şi o mulţime de diplome. Cu fetiţa am început lecţiile de gimnastică ritmică”, spune cu mândrie mama socială.

Înapoi în centrul de plasament

Asistentei maternale i s-a spus că după pensionarea ei, băiatul ar urma să ajungă într- un centru de plasament din oraşul Victoria, despre care femeia nu a auzit lucruri prea grozave. „Băiatul împlineşte în ianuarie 13 ani şi nu vreau să ajungă într-un centru de plasament unde să stea până la majorat. Vreau să-l ţin la mine, să-l cresc până la 18 ani şi chiar după această vârstă. Nu m-ar incomoda. Toată familia mea este de acord. Eu am două fete, una de 26 de ani, plecată de trei ani în Canada, şi alta care face un masterat în kinetoterapie şi nu ştiu cât va mai rămâne şi ea în ţară. Niciuna nu are copii. De înfiat, nu pot să-l înfiez pe băiat. Copilul a avut o ocazie de adopţie acum 7-8 ani, dar familia lui naturală n-a vrut. Acum are aproape 13 ani şi părinţii adoptivi vor, de regulă, copii de vârstă mi