Aceia dintre noi care de-a lungul vieţii au fost susţinuţi şi aplaudaţi, ocazional, de părinţi, prieteni, colegi de muncă sau şefi, nu au cum să ştie ce înseamnă să fii fotbalist la Ploieşti. Nu am avut niciodată o galerie ca a Petrolului care să ne împingă de la spate şi care să ne facă să dăm tot pe teren, indiferent că în faţa noastră se află Vitesse sau Braşov. La ei, Priso, jucător adus de Contra dintr-un loc încă necunoscut nouă, e la fel de aplaudat ca Geraldo. E de ajuns că poartă tricoul galben şi se agită pentru ploieşteni. Grozav încă nu a învăţat asta. Pesemne că o fi avut dintotdeauna sprijinul a 5.000 de suporteri, altfel nu se explică cum de în minutul 3 nu a fost capabil să bage mingea în poartă, după ce Priso l-a a servit perfect în careu. A ştiut însă să bage capul în pământ. Aparent, lecţia ruşinii o cunoaşte, a tot aplicat-o pe la diferite meciuri. De ce ar fi cel cu Braşovul o excepţie? A vrut Camara să îl înveţe cum să nu te faci de râs constant, dar a intervenit bara în timpul predării (16).

Pelerină invizibilă pentru Gicu

Nu se panica nimeni însă. Braşovul arăta a echipă de bătut, minute mai erau şi şanse tot mai trebuiau să se ivească. Dar cum Petrolul nu reuşea să lege mare lucru pe teren, Madeira a fost un pas să deschidă scorul (27). Scos la tablă de Guilherme, Gicu din nou nu a reuşit să deschidă scorul (44). E greu cu pusul latului în faţa porţii, se pare. După recreaţie, jucătorii lui Contra parcă a început să se găsească. Insuficient însă. Poarta n-au găsit-o. Nici prin Mustivar (61), nici prin Boudjemaa (71). Iar singura lecţie învăţată de Gicu a fost tot cea de ruşine. Nu ştii ce e mai rău: că-i jucător de naţională sau că ieri a deprivat iar Petrolul de trei puncte?

6 modificări în echipa de start a Petrolului a făcut Cosmin Contra faţă de meciul din turul III preliminar din Europa Leag