Iată, mai jos, scrisoarea pe care am primit-o de la cineva din Brasov. Am vorbit cu el la telefon şi am convenit să o public şi aici pe site, şi în alte părţi. Mi-a spus că pot să-i pun numele şi toate datele din CV, însă eu am ales varianta aceasta. Cei care vor să discute direct cu omul acesta sunt rugaţi să-mi scrie şi eu îi pun în legatură directă. Oricum, astept cu mult interes comentariile.
Vă voi ţine la curent, aici, cu întâmplările ulterioare legate de acest caz.
Brasov, iulie 2013
Domnule George Butunoiu,
Sper să nu consideraţi o impertinenţă din partea mea faptul că vă trimit personal această scrisoare. Îmi dau seama că aveţi preocupări mai importante, dar vă asigur că am intenţii şi motivaţii foarte serioase. Aceasta nu reprezintă o aplicaţie sau o candidatură, sunt departe de nivelul persoanelor pe care le recrutaţi dumneavoastră. De aceea este o scrisoare pe care v-o adresez personal, nu companiei de recrutări. Deşi tot despre un ajutor în acest sens va fi, dar e vorba de o situaţie mai neobişnuită. Scuzele pentru că am îndrăznit, ca să nu încep cu ele, le voi pune la sfîrşit.
Este o poveste aparte, despre o serie de comportamente, decizii, experienţe şi consecinţe care se situează mult peste ceea ce ar trebui să fie normal şi acceptabil.
Mă aflu într-o situaţie foarte dificilă, greu de explicat, dar şi mai greu de acceptat, de aceea am ales varianta asta mai puţin obişnuită de a mă adresa. Sunt complet în afara societăţii şi am mari probleme de integrare, din cauza unor întîmplări nefaste cărora acum le resimt din plin consecinţele.
Am suferit cîteva condamnări penale în trecut, pentru diverse infracţiuni, am fost închis, apoi am recidivat şi aşa am ajuns să reprezint un pericol pentru societate (conform deciziilor judecătoreşti). Iar acum nu sunt decît un rebut aflat la periferia societăţii, eliberat d
