Știința politică pare a fi cea mai nefastă.

Cunoștiința politică vehiculează că e bine să fii un om informat, așa că mulți oameni cu mai mult sau mai puțin interes social consumă buletine de știri. Te poluezi cu cele mai enervante voci și alandala polemici, în mare parte. Cocoșul din fața casei mele e o adevărată mierlă pe lângă Mănăstire și promo-urile lui gâtuite parcă scoase de “După dealuri”. Te enervezi până în ora 8 cu niște probleme ce te determină să sari peste micul dejun și să plângi paranoic în stația de autobuz. Până ajungi la muncă, ești mai calm, te uiți în gol jumătate din zi. Te întrebi, “din pricina visului în care periculosul torționar de 88 ani mă schingiuia cu pumnul lui de fier și înjurăturile scăldate-n bale?” sau din cauza rectificării bugetare? Alcoolul se scumpește, dar vei plăti cu vreo 25 de bani mai puțin pe pâinea aia mucegăită. Evaziunea fiscală va fi combătută în rândul interlopilor agricoli, deci se va face dreptate și echilibru. Puterea sau opoziția sau legiunea a V-a te liniștesc cu măsurile lor de redresare a economiei, pe care tu silit trebuie să le înțelegi. Nu e nimeni de vină, îmi pare rău să zic. Așteptările crescute ale oamenilor sunt mai degrabă de blamat. Aceștia consideră politicienii oamenii care le rezolvă problemele, nu chiar cei care le crează posibilitățile de dezvoltare.

Nu e nimeni de arătat cu degetul. Teoria politică și adepții ei teoreticieni nu pot sta în picioare fără politici active, deși teoria și practica continuă clișeic să se contrazică. Adoptarea și îmbrățișarea unor poziții te fac fie prea de stânga, fie prea de dreapta. Când devii activ în aplicarea lor, nu faci altceva decât o echilibristică pe sfoara decizională, fără a mai judeca prin prisma unor reguli de guvernare. Arta guvernării în sine e un domeniu care nu cunoaște bareme normale de funcționare. Majoritatea regulilor întâlnite