Biserica prăznuieşte pe 6 august "Schimbarea la Faţă a Domnului nostru Iisus Hristos", unul dintre cele 12 praznice împărăteşti. "Schimbarea la Faţă" este numită în popor şi Preobrajenia sau Probojenia și reprezintă momentul revelării divinităţii Mântuitorului în faţa ucenicilor săi.
La o săptămână după ce Iisus le vesteşte apostolilor patimile sale, Mântuitorul se retrage să se roage şi să se reculeagă. Spre deosebire de alte dăţi, când a preferat singurătatea, acum el îi ia cu sine pe Petru, Iacob şi Ioan (aceiaşi care vor asista şi la Rugăciunea din Ghetsimani) şi urcă pe Muntele Tabor.
Ajunşi în vârf şi obosiţi de urcuş (fizic, dar şi iniţiatic), cei trei ucenici adorm, dar se trezesc pe când Iisus se ruga Tatălui Ceresc. Momentul este magnific: "S-a schimbat la faţă înaintea lor şi a strălucit faţa Lui ca soarele, iar hainele Lui s-au făcut albe ca lumina. Şi s-au arătat lor Moise şi Ilie vorbind cu El" (Mt. 17, 2-3).
Ucenicii sunt cuprinşi de o îmbătătoare stare de bine. Petru, euforic, aproape că nu mai știe ce vorbește și, copilăreşte, propune: "Doamne, bine este nouă să fim aici. De voieşti, să facem trei colibe: Ţie una, lui Moise una şi lui Ilie una."
Apogeul manifestării Divinităţii în toată splendoarea sa este atins când un nor luminos i-a umbrit şi un glas s-a auzit: "Acesta este Fiul Meu cel preaiubit, întru Care am binevoit, pe Acesta să-L ascultaţi!" (Mt. 17, 5). Acelaşi Mesaj mai răsunase o dată la Botezul Domnului în Iordan, când Duhul Sfânt s-a coborât peste El în chip de porumbel.
Apoi, şi norul şi cei doi prooroci dispar, Iisus îşi reia înfăţişarea modestă, omenească şi rămâne singur cu ucenicii, cărora le cere să nu spună nimănui vedenia aceasta, până când nu va învia din morţi. Şi Îşi continuă drumul spre Ierusalim, unde ştie că Îl aşteaptă Crucea şi Patimile.
"Schimbarea la Faţă" este ch
