* Rezultatele unui sondaj efectuat printre câţiva cunoscuţi arată că luna august e, de fapt, adevăratul vârf de sezon, perioada cea mai îndrăgită şi mai populară de concedii. Totul e relativ şi subiectiv: în ceea ce ne priveşte, preferăm să plecăm în concediu cât mai devreme, pe la începutul lui iunie, chiar la sfârşit de mai, dacă se poate: după o iarnă grea şi o primăvară aproape inexistentă ne bucurăm parcă mai mult de primele raze de soare adevărat, care capătă un gust mai bun. Pe la sfârşit de vară deja lumea e sătulă de căldură, de năduşeală, plus că mulţi au deja bronz de tractorist, cu maieu, sau bronz de multinaţională, cu costum, şi se sfiesc să apară aşa la mare. Chiar sâmbătă dimineaţa era pe Realitatea TV titlul "Cum ne pregătim pentru plajă", din care am putut înţelege că lumea nici n-a plecat la mare, doar se pregăteşte să. Mai e o problemă cu plecatul prin staţiuni în luna august: dacă prin septembrie dă frigul şi încep ploile, bietul bronz va rămâne sub pardesiu şi se va transforma în ciuciuleţi, nevăzut de nimeni...
* Una peste alta, după cum spuneam, e august şi e vârf de sezon. Cei mai avuţi se îndreaptă spre staţiunile noastre de fiţe (în special, spre Mamaia lui Mazăre), unde cocalareala e în toi. Cei mai săraci îşi fac concediile în străinătate. Câţiva au pornit, deja, pe cărări umbroase de munte, spre cabane, spre poieniţele cu aer curat şi tare, de la miile de mici şi fleici pe grătar. Mulţi au ales să pornească pe alte cărări (pe trei cărări, mai exact), fiind şi acum un bun sezon pentru festivaluri cu tematică bericească. Fiecare destinaţie de vacanţă are specificul său, are un aer al său, o anumită veselie a sa. La munte, de exemplu, nu foşnesc valurile, ci cetina brazilor, nu cârâie pescăruşii, ci vulturii, nu se mănâncă peşte, ci fructe de pădure, proaspăt cumpărate de cabanier de la supermarket (dacă nu vă pricepeţi, nu
