Nu ştiu unde sunteţi, dar ştiu că sunteţi un cititor fidel al acestei rubrici. Vă scriu pentru că azi în ţară s-a început „reforma Fiscului”. Nu vreau să vă stric concediul, dar am tot urmărit ştirile de la televizor pe această temă şi n-aş vrea să fiţi şi dvs. indus în eroare, cum sunt telespectatorii neavizaţi.
Americanii zic că de moarte şi de Fisc nu scapă nimeni. La români, lucrurile sunt mai simple: Fiscul este moartea. V-o poate spune orice contribuabil care a trecut în existenţa lui pragul ANAF. Lăsaţi orice speranţă, voi, cei care intraţi înăuntru, de la 9 la 16.30, program de bugetar!
Ştiu că nu dvs. personal vă ocupaţi de ANAF sector 2, cu cele două sedii ale sale, cel din Rosetti şi cel din Avrig, dar ţin să vă informez că asta nu-i împiedică pe oamenii care merg să plătească taxe să spună lucruri urâte despre Guvern şi despre dvs. personal, lucruri pe care nici nu pot să le reproduc. Oameni simpli la minte, ei vă văd la ghişeu tot pe dvs., parcă aţi fi la televizor.
Nu ştiu dacă dvs. personal aţi mai fost pe la Fisc în ultima vreme, dar eu, prin bunăvoinţa serviciului Contabilitate de la locul de muncă, fac periodic vizite la ANAF să-mi plătesc contribuţiile. Ceea ce ar fi trebuit să fie o simplă operaţiune de rutină de plată a taxelor s-a transformat pentru mine într-o călătorie iniţiatică de reeducare în spiritul cetăţeanului-râmă. Pentru că statul, domnule premier, nu vrea doar să-ţi ia banii, ci şi să te castreze, să te umilească şi să te reducă la stadiul de târâtoare.
În ultimul an, am învăţat următoarele:
1. Să mă înclin la 90 de grade. Toate ghişeele sunt făcute la înălţimea fiului meu mai mare, care are cinci ani jumate şi, slavă Domului, încă nicio treabă cu Fiscul. Cei care cresc, trebuie să se aplece: cu cât eşti mai mare, cu atât te rupi mai uşor. La Fisc, piticii sunt specia dominantă.
2. Să concent
