Articolul de fata este o reactie la promisunile recente ale Guvernului roman fata de FMI, promisiuni care sunt contrare interesului politicii noastre fiscale - aceasta daca ne uitam si la problemele adevarate, cum ar fi evaziunea fiscala, nu doar la urgenta neinteleasa a TVA-ului redus la paine...
Nu imi propun sa reiau discutiile pe care cativa colegi de-ai mei le sustin de cativa ani, privitoare la rearanjarea sistemului de contributii sociale si la plafonarea contributiilor sociale, astfel incat acesta sa permita si sa incurajeze conformarea voluntara (este clar ca ele au ajuns ca un zgomot de fond pentru factorii de decizie).
Mi-am propus ca prin acest articol sa prezint consecinta tacerii politicienilor in fata tuturor acestor demersuri si semnale de alarma, mai ales in contextul in care recent se pare ca s-a promis FMI cresterea impozitarii pentru persoanele cu venituri mari.
Romania are una dintre cele mai mici ponderi in PIB a veniturilor fiscale din contributii sociale, in conditiile in care aplica una dintre cele mai mari cote efective de impozitare (de aproximativ 50% din venitul salarial). Cum de este posibil acest lucru? Prin "optimizare fiscala"!
Romania continua sa se plaseze pe ultimul loc in Europa in ceea ce priveste eficienta colectarii contributiilor sociale, veniturile bugetare incasate din aceste surse in anul 2011 fiind de 8,3% din PIB, cu mult mai mici decat in Cehia (13,1% din PIB) si Ungaria (12,3% din PIB), cu toate ca ratele legale de contributii erau relativ similare sau decat in Slovenia (13,6%), Estonia (11,4% din PIB), Lituania (9,5%), Polonia (9,1%) si Letonia (8,6%), unde ratele legale de contributii sociale erau semnificativ mai mici decat in Romania.
Evaziunea fiscala din munca "la negru" a fost de 5,9% din PIB in 2010 (fata de 3,7% in 2004), aproape de doua ori mai mare decat evaziunea din TVA! @N_
