"Vremea de distracție din timpurile lui Moratinos s-a terminat", avertiza zilele trecute José Manuel García-Margallo, ministrul spaniol de Externe, referindu-se la concesiile făcute provinciei britanice în timpul guvernării socialiste a lui José Luis Rodríguez Zapatero, o epocă de relativ calm între cele două state europene, care încă își dispută controlul asupra Gibraltarului.

Corespondentul RFI la Madrid, Mugur Chiujdea

Gestul autorităților din Gibraltar de a arunca blocuri de beton în apele unde pescuiesc ambarcațiunile spaniole nu a fost decât o provocare, pe care Madridul se pare că o aștepta pentru a redeschide dosarul Gibraltarului.

Acest teritoriu, o stâncă de mai puțin de 7000 de m2, cedată de către spanioli britanicilor exact acum 300 de ani, în urma tratatului de la Utrecht din 1713, le permite acestora din urmă controlul asupra strâmtorii care unește Mediterana de Oceanul Atlantic.

Deși dețin posesia acestui teritoriu, conform aceluiași tratat, britanicii nu au control asupra apelor din jurul stâncii, zonă de pescuit comercial pentru spaniolii din regiune.

Așa cum spuneam, conflictul a debutat în urmă cu două săptămâni, prin decizia autorităţilor din Gibraltar de a arunca 70 de blocuri de beton în mare, în imediata apropiere a aeroportului, pentru a proteja formarea unui recif artificial și pentru a împiedica accesul navelor spaniole de pescuit industrial.

Spania a interpretat gestul drept o provocare și l-a denunțat ca fiind o "încălcare a dreptului internațional, deoarece are loc în apele teritoriale ale Regatului Iberic", "încălcare a legislației UE privind standardele de mediu" și a spus că blocurile de beton care în capete se termină cu ţepi din oțel sunt gândite doar pentru a îngreuna accesul pescarilor spanioli și pentru a câștiga teritoriu în apele spaniole.

Riposta autorităților de la Madrid nu a în