Hai să ne oprim puţin. Noi, ca popor. Facem o pauză. După 23 de ani de la schimbarea de regim politic. Să vedem ce-am realizat. Ca naţie. Dacă am realizat ceva. Pentru că de prea multe ori aud spunându-se că s-a ales praful de tot. De agricultură, de industrie, de turism.
Zilele astea avem un alt exemplu al neputinţei noastre. Torţionarii care umblă printre noi şi nu păţesc nimic. Nu sunt traşi la răspundere. Au făcut nenorociri de neimaginat în închisorile comuniste. Iar autorităţile vin acum şi ne spun că n-au legi care să-i agaţe pe călăi. Torţionarii ne sfidează cu pensiile lor de zeci de mii de lei. Ba mai dau şi cu pumnul, dacă-i intrebăm de sănătate.
Ce ţară e asta în care trăim? O ţară în care se vorbeşte despre torţionari şi, în acelaşi timp, suntem bombardaţi cu imagini ale politicienilor actuali care se zbenguie la mare şi la munte. Deja sunt sătul de astfel de talente. La chitară. La dans. La mai ce? Atâtea exemple sunt, încât le-am pierdut numărul.
Să nu uităm politicienii care, după ce nu mai sunt la putere, vin şi ne dau sfaturi. Măi, să ştiţi că aşa şi aşa trebuia făcut, ca să nu se distrugă ţara. Păi bine, domnule fost premier sau fost preşedinte, cât aţi fost voi la putere de ce n-aţi împiedicat dezastrul?!
Cine suntem noi, ca popor? Mi-aduc aminte de un oficial european, prin anii '90, care ne caracteriza cam aşa - vorbim prea mult şi nu facem nimic. Sau dacă ne apucăm de treabă o lăsăm baltă pe la jumătatea drumului. Aşa suntem?
"Căutăm oameni de stat". Ar trebui ca poporul să dea un anunţ de acest fel. Dacă vrem să intrăm într-o altă perioadă a vieţii acestei ţări. Oameni vizionari. Care au capacitatea de a trage după ei ţara întreagă. Şi de a descătuşa energiile naţiunii. Părăsind drumul înfundat pe care orbecăim de prea mult timp, al frustrărilor, neputinţei şi fricii.
