Dezastrele zilnice de la TV sunt urmate de „cataclismele“ demografice sezoniere. Vedem pe micul ecran cum iarna mergem cu toţii la munte, iar vara toată România e la mare. Nimeni nu mai munceşte, nu mai suferă, nu speră. Ne fardăm ridurile şi râdem. Fiecare anotimp cu urgia lui.
Fotbalul nu poate sta deoparte. E partea de lume care oglindeşte perfect întregul. Cine crede altceva se înscrie în tagma celor care îşi îngroapă orice urmă de candoare sub pretextul pragmatismului vieţii. Rapidul şi-a găsit să mai moară o dată. La final de săptămână.
Nu cădem în capcana celor care văd conspiraţii peste tot, deşi parcă toate nenorocirile se abat asupra echipei ăsteia. Giuleştiul are însă naivitatea şi ingenuitatea omului năpăstuit de oriunde. A celui numai bun să îi arunci totul în spate şi apoi să îi râzi în faţă. Rapidul e victima perfectă.
Credeţi că plecarea lui Sandu şi Dragomir e soluţia? Cine i-a votat şi susţinut atâta vreme?! Şi pe şefii cluburilor, care sunt garanţia perpetuării calamităţii, cine i-a ţinut în funcţie? Nu cumva cancerul pleacă de jos, de la nivelul suporterului de rând? Tăierea „capului“ nu îţi poate aduce decât iluzia schimbării. Sistemul ăsta produce falimente de grup şi ne îmbătrâneşte de tineri, pe fiecare în parte. Într-un fel sau altul, lăsăm veşnic senzaţia că ţara asta este neguvernabilă, din toate punctele de vedere. Aici există doar controlul sufocant al celor mulţi. Aşa ne distrăm mai bine, deşi trăim întotdeauna rău. Barajul Rapid - Chiajna a fost o altă formă de divertisment. Nota de plată a venit vinerea trecută.
Dezastrele zilnice de la TV sunt urmate de „cataclismele“ demografice sezoniere. Vedem pe micul ecran cum iarna mergem cu toţii la munte, iar vara toată România e la mare. Nimeni nu mai munceşte, nu mai suferă, nu speră. Ne fardăm ridurile şi râdem. Fiecare anotimp cu urgia l
