Cu prilejul deschiderii celei de-a XVIII-a ediţii a Târgului meşterilor populari din incinta Muzeului Satului Bucovinean, de pe platoul Cetăţii de Scaun a Sucevei, au intrat în circuitul de vizitare două noi obiective din muzeul în aer liber, şi anume casele Volovăţ (casă din „cununi de bârne”, din zona etnografică Rădăuţi, din anul 1860, care găzduieşte un atelier tradiţional de ţesut) şi Rădăşeni (o locuinţă de pomicultor, din zona etnografică Fălticeni, din sec. XX).

„Patrimoniul arhitectonic de factură populară din Ţara de Sus... imaginat ca o sinteză, model al satului bucovinean”

Dacă cele două aşezări sunt menţionate, pentru prima dată documentar, în ani apropiaţi, de cancelaria aceluiaşi voievod, este vorba de Alexandru cel Bun (Volovăţul apare într-un înscris din data de 13 decembrie 1421, prin care Alexandru cel Bun şi fiul său Ilie dăruiau fostei soţii a voievodului Rimgaila „târgul Siret şi Volhoveţul cu satele şi cătunele, cu mori şi heleştee, vămi, datorii, produse şi cu toate veniturile”, iar Rădăşeniul este menţionat la 16 februarie 1424, într-un act de danie al voievodului către popa Iuga), după ocuparea şi anexarea părţii de nord - vest a Moldovei de către Imperiul Habsburgic (1775) cele două aşezări nu s-au mai aflat în interiorul aceleiaşi ţări.

Volovăţul, cu biserică ctitorită de Ştefan cel Mare în anul 1502, îşi înscrie numele pe hărţile Bucovinei (numele şi renumele pentru că aici a luat fiinţă, în anul 1877, primul cabinet de lectură din Bucovina), iar Rădăşeniul (cel pe care arhimandritul Timotei Aioanei l-a numit „o grădină a Raiului”) devine, imediat după intrarea Bucovinei sub sceptrul habsburgic, capitală a zonei din hotarul Moldovei, întrucât aici s-a fixat isprăvnicia ţinutului de nord.

O întrebare de jos în sus, venită din partea unor vizitatori ai muzeului de pe platoul Cetăţii de Scaun a Sucevei, este f