- Rep. ÎnaltPreasfințite Mitropolit, de fiecare dată când săvârșiți slujba Sfintei Liturghii și sfințiți sau resfințiți o biserică, parcă citesc pe chipul Dumneavoastră Părintesc o lumină a împlinirii duhovnicești, așa este?
- Întotdeauna când se sfinţeşte o biserică este un prilej nu numai de bucurie, dar este şi un moment cu totul deosebit de sfinţire a vieţii şi a sufletelor noastre, pentru că am constatat că o biserică nu se sfinţeşte întotdeauna prea ușor, pentru că trec generaţii de oameni şi abia apucă unii de a trăi asemenea evenimente unice! De aceea, când se târnoseşte biserica, participă oameni de pretutindeni, pentru că se ştie că la asemenea momente Dumnezeu revarsă asupra noastră bogăţii nemăsurate şi daruri nemărginite!
- Rep. Deci, căutăm tronul Lui Dumnezeu, pe care îl aflăm în altarul bisericii?
- Cu această ocazie, noi trecem prin sfântul altar, iar acesta e unicul moment când un credincios trece prin locul sfânt al bisericii, se închină la Sfânta Evanghelie, sărută sfânta masă şi trece mai departe prin acest spaţiu sfânt, pe care noi îl considerăm şi credem că este tronul Lui Dumnezeu! Aşa cum se spune la rugăciune că cerul este lăcaşul Lui Dumnezeu iar aşternutul picioarelor Lui este pământul, sfântul altar este locul unde sălăşluieşte Dumnezeu!
- Rep. Dar, liniștea aceea binecuvântată din sfântul altar seamănă cu glasul Lui Dumnezeu?
- În Vechiul Testament, când Dumnezeu a dorit să locuiască în mijlocul poporului, a poruncit lui Moise ca să facă un altar şi acest altar era aşezat în mijlocul taberei unde locuiau toţi iudeii. De acolo se auzea Cuvântul Lui Dumnezeu, glasul Lui Dumnezeu, de unde îi sfătuia cum să meargă mai departe să biruiască pe duşmani, să fie hrăniţi cu mană cerească şi să ajungă la pământul făgăduinţei.
- Rep. Altarul mai înseamnă și simbolul jertfei Mântuitorului Iisus Hristos, de bună seam
