William Henry Gates III, adică Bill Gates, a urmat cusurile şcolii elementare publice şi ale unei şcoli particulare şi a avut un intelect precoce.
Un elev eminent, excela in tot ceea ce facea, îi plăcea în mod special matematica. Acest lucru nu i-a atras simpatia colegilor de şcoală, dimpotrivă. Ceilalţi copii nu puteau să îl sufere, şi îşi băteau joc de el de câte ori aveau ocazia. Motivul? Foarte simplu: era deştept. Peste ani, un fost coleg de şcoală va declara presei: „Era un inadaptat din punct de vedere social şi nu se simţea bine în compania altora”.
A fost dezamăgit
Micului Gates însă puţin îi păsa de răutăţile celor de-o vârstă cu el. „Hai să provocăm lumea reală şi să încercăm să-i vindem ceva”, va spune el pe când avea numai 13 ani. Devenise obsedat de calculatoare, şi era atât de epuizat încât părinţii lui s-au îngrijorat. I-au interzis o vreme aceste “activităţi”, iar Bill a ocolit calculatoarele aproape un an. Şi-a îndreptat atenţia catre alte subiecte. Cum ar fi cititul din scoarţă în scoarţă a biografiilor lui Napoleon şi Franklin Roosevelt. Va citi, de asemenea, cărţi de afaceri, de ştiinţă, de beletristică, şi SF. Mai târziu va declara că a mers la Harvard pentru a învăţa de la oameni mai destepţi ca el “şi am fost dezamăgit”.
Şi-a ales ca materie principală Dreptul, dar nu avea de gând să calce pe urmele tatălui său, care era avocat. Gates decide în 1977 să părăsească celebra Harvard pentru a munci cu norma întreagă la o mica companie de soft pe care o fondase impreuna cu prietenul său. Compania se numea Microsoft. Ce a urmat se rezumă într-o frază care îi aparţine: "Felul în care obţii, administrezi şi foloseşti informaţia va hotărî dacă învingi sau pierzi". El a învins.
