Trecutul Basarabiei ascunde încă numeroase curiozități. Mari personalități nu numai că s-au îndrăgostit de acest ținut pitoresc, unii chiar și-au legat destinul de el.

Aşa s-a întâmplat cu Ion Teodorescu-Sion (1882, Ianca, jud. Brăila – 1939, Bucureşti). A fost unul dintre marii artişti români, care a avut o contribuţie deosebită la salvarea Școlii de Arte Frumoase din Chişinău. Întâmplarea a făcut ca în 1921, când pentru prima oară artiştii basarabeni au fost invitaţi să participe la Saloanele oficiale din Bucureşti, Ion Teodorescu-Sion a văzut lucrarea lui Alexandru Plămădeală Disperarea. Profund impresionat, el a întrebat pe cei doi bărbaţi care stăteau în preajma lucrării şi care după părerea lui erau nişte muncitori, hamali, el a întrebat cine este autorul lucrării, la care unul dintre acei doi a răspuns: „Eu”.

Alexandru Plămădeală nu arăta ca un artist în viziunea pictorului bucureştean, dar prietenia lor s-a înfiripat pe loc şi a durat până la moarte şi n-a fost prieten mai fidel al Şcolii de Arte din Chişinău, decât Teodorescu-Sion.

De câte ori încerca Ministerul Culturii şi Cultelor ori Primăria Chişinău să atenteze la spaţiul şcolii, la finanţare, la suveranitatea instituţiei, acest artist, pe atunci funcţionar de stat, intervenea prompt şi într-un fel sau altul îşi ajuta prietenul și ocrotea şcoala.

În memoriile Olgăi Plămădeală, manuscris păstrat în Arhiva Națională a RM, mai multe pagini îi sunt dedicate artistului plastic bucureștean. În momente tensionate, când părea că nimic şi nimeni nu mai poate salva şcoala de Arte din Chișinău intervenea I. Teodorescu-Sion: „…autorităţile au cerut de la toţi funcţionarii instituţiilor de stat să jure credinţă României, aceasta se referea şi la profesorii Şcolii de Arte Frumoase. Este cunoscut faptul că în România regală erau eliberaţi din serviciu toţi basarabenii care nu depuneau