Au fost, in prima sesiune parlamentara, sute de proiecte legislative, facute de unul sau mai multi parlamentari, membrii ai tuturor formatiunilor politice, care au primit aviz negativ de la Guvern. In cateva zile voi publica o statistica in acest sens pe care o voi prezenta intr-o noua declaratie politica pe aceasta tema. Proiectele legislative care au primit un aviz favorabil de la Guvern sunt intr-un numar cu totul si cu totul nesemnificativ. Concluzia ar fi ca deputatii si senatorii sunt incapabili sa-si duca treaba la bun sfarsit. Sa legifereze. Sau munca lor este sabotata. Care este adevarul? Si ce consecinte are acest fenomen?

Atunci cand se face bilantul, ce constata opinia publica? Faptul ca a trecut un an sau au trecut doi, trei ori patru, iar parlamentarul X nu se poate lauda cu nicio lege promovata si, uneori, cu niciun amendament. Si atunci, pe buna dreptate, oamenii se intreaba: "ce cauta domnul X in Parlamentul Romaniei? De ce il platim noi cu atatia bani?". Acest tip de judecata se aplica, din pacate, nu doar unui senator sau unui deputat, nu doar unui grup restrans de alesi, ci tuturor. Si, cel putin in aparenta, oamenii au perfecta dreptate. Bilantul asa arata. Activitate legislativa zero. Si asta in conditiile in care principala atributie si obligatie a Parlamentului ca institutie si a parlamentarului ca persoana este de a face legi bune pentru oameni.

Cum de asistam, in Romania, la aceasta situatie stranie care ne singularizeaza? Prima explicatie care ne vine in minte este ca cetatenii au ales gresit. Au ales senatori si deputati lipsiti de interes care nu sunt dispusi sa faca nici cel mai mic efort pentru a-i ajuta pe cetatenii care i-au ales, promovand legi mai bune. Sau care nu se pricep, neavand cunostintele elementare sa scrie un act normativ sau un amendament. Cel mai comod este sa le aplicam prezumtia relei-credinte. Sa spunem