Sunt cu plânsul pe obraz şi cobor din cer cu sfinţii deasupra grădiniţei cuvântului Meu din mijlocul neamului român şi Mă fac cuvânt de aducere aminte a zilei de biruinţă asupra lui satana, care Mi-a umblat la lucrarea bisericii şi şi-a băgat duhul de Mi-a răsturnat de la locul lor sărbătorile sfinţilor Mei şi Mi-a băgat vrăjmaşi în biserică acum nouăzeci de ani şi a jucat ea după cum au cântat ei, dar Eu, Domnul Iisus Hristos, M-am ridicat cu sobor de sfinţi şi de părinţi acum douăzeci şi doi de ani pe vatra neamului român şi Mi-am aşezat scaunul de judecată pe pământ ca să lucrez de pe el cu duhul proorociei şi să grăiesc bisericii, aşa cum în toate vremile am lucrat de când am zidit lumea şi n-am tăcut, dacă sunt Ziditorul.

        Am făcut cu cuvântul cerul şi pământul, căci sunt Cuvântul Tatălui Savaot, iar Tatăl este în Mine, din veac şi până în veac este în Fiul, şi aşa lucrează Dumnezeu lucrarea Sa, prin duhul proorociei lucrează Dumnezeu.

       Dau de veste prin glasul Meu bisericii neamului român că acum douăzeci şi doi de ani a făcut cerul sărbătoare de biruinţă pe pământ pe vatra acestui neam. Eu, Domnul Iisus Hristos, cu mare sobor de sfinţi şi de îngeri şi de arhierei din cer şi de pe pământ, am aşezat cu putere de sus piatră de temelie, şi pe ea scaunul de judecată, şi pe scaun cuvântul Meu peste pământ, care se face carte scrisă pe dinăuntru şi pe dinafară, căci ea se împarte în părţi şi nu se desparte, căci Eu sunt cartea, cuvântul Meu este ea, şi sunt împlinitor prin cuvânt. Amin.

          Sunt cu plânsul pe obraz şi Mă fac cuvânt de aducere aminte a acestei zile, când după şaptezeci de ani de furt de cele sfinte, Eu, Domnul, am biruit acum douăzeci şi doi de ani şi am aşezat pe vatra neamului român începutul reparării celor stricate de duhul lui satana, care s-a băgat în loc numit sfânt şi a dereticat el după planul lui întune