Federaţia Română de Fotbal a reuşit să reacţioneze la doar 48 de ore după ce decizia Tribunalului de Arbitraj Sportiv de la Lausanne a aruncat în haos întreg fotbalul autohton. Timpul de reacţie spune totul despre actualele echipe de conducere de la FRF şi LPF, incapabile să se adapteze la cerinţele secolului XXI, care prin nepăsare sau măsuri eronate au reuşit să distrugă în ultimii cinci ani principalele pepiniere ale fotbalului autohton, echipe de tradiţie (Universitatea Craiova, FC Argeş, Farul Constanţa, Poli Iaşi, Poli Timişoara, UT Arad) dispărând de pe harta fotbalistică sau aflându-se în pragul desfiinţării. Fenomenul fotbalistic este în pragul dezastrului, dar nimeni nu este vinovat, în cele două foruri neînregistrându-se nici măcar o demisie de onoare. E greu de înţeles cum nimeni nu se consideră vinovat pentru faptul că într-o singură lună TAS a introdus o echipă în Liga 1 (U Cluj) după ce aceasta fusese retrogradată de Comisia de Licenţiere şi a retrogradat pe o alta (Rapid), care îşi câştigase dreptul de a evolua pe prima scenă în urma unui baraj propus şi aprobat de Comitetul Executiv al FRF. De altfel, în urma acestor decizii contradictorii, vor apărea, firesc, mai multe procese, conducerea FC Rapid a anunţat că va acţiona în judecată FRF şi LPF, iar Florin Prunea, preşedintele lui CSMS Iaşi, echipă retrogradată în Liga a 2-a pe criterii sportive, a anunţat că va acţiona în instanţă Comitetul Executiv al FRF dar şi pe fiecare membru în parte. Imaginea fotbalului autohton este făcută ţăndări, toate aceste scandaluri însemnând pierderea a milioane de euro de la sponsori şi investitori.

Declaraţiile preşedintelui Ligii Profesioniste de Fotbal au devenit atât de contradictorii încât nici nu mai pot fi luate în serios. După aproape trei zile de gândire, preşedintele FRF, Mircea Sandu, a ieşit ieri în faţa opiniei publice pentru a explica o situaţie