Dacă data trecută am vorbit cu băieţii din generaţia mea despre studiile şi planurile lor, acum am stat de vorbă cu câteva dintre fetele din generaţia mea. Am crezut că din cauză că băieţii sunt mai curajoşi, ei încearcă să îşi găsească un viitor într-un oraş mai mare. Dar nu este vorba de curaj. Este vorba de un adevăr mult mai tragic: Valea Jiului nu mai poate oferi un viitor tinerei generaţii!

Locurile de muncă: foarte puţine în România şi inexistente în Valea Jiului

Edwina a fost vecina mea când eram mici, dar şi colegă cu mine în generală. Încă din generală se gândea la o cariera în arhitectură şi design. Prima ei opţiune pentru liceu a fost Liceul de Arte Plastice „Romulus Ladea” din Cluj-Napoca. Părinţii au ajutat-o în permanenţă şi i-au oferit toată susţinerea care se putea oferi, dar, din păcate, nu a intrat unde îşi dorea. Următoarea opţiune a fost Liceul Teoretic „Mihai Eminescu” Petroşani. Aici Edwina a ales un profil uman, cu specializarea filologie. Pentru ea, anii de liceu nu au fost prea dificili, deoarece, spune ea, la vârsta aceea găseşti tot felul de moduri în care poţi face orele de studiu mai interesante. Despre examenul de Bacalaureat (dar şi despre cel de capacitate susţinut la sfârşitul claselor primare) nu are o părere prea bună, deoarece noi am fost generaţia de sacrificiu a sistemului de învăţământ. În 2006, respectiv 2010, anii în care noi susţineam aceste examene, erau nenumărate discuţii despre schimbarea modalităţii în care se susţineau examenele. Indiferent de schimbările la nivelul Bacalaureatului, rezultatele nu au fost rele. În anul nostru nici un elev de la liceul teoretic, sau de la cel de informatică nu a picat probele de bacalaureat. Comparativ cu situaţia actuală, fie că noi eram mai conştiincioşi, fie am avut mai mult noroc, fie că nu erau camere de luat de vederi…

După eşecul admiterii la liceul de art