După Ceaușescu s-a schimbat și Turda. Dacă ești puțin atent, pare că a existat o legătură între oraș și liderul comunist, pentru că acum Turda pare să fie împușcată. Dacă n-ar exista cele câteva localuri de unde să duduie muzica de petrecere, și boschetarii ce dorm peste tot prin oraș, ai crede că-i un oraș părăsit.
Da, o să-mi spuneți de salină, care arată foarte bine, dar este clar că nu poți revitaliza viața unui oraș cu un bulgăre de sare. Oricât de bine ar arăta pe viu și pe site.
Restul orașului pare cufundat într-o letargie atipică. Blocuri comuniste în jurul cărora gospodarii-și fac de treabă: mai udă o floare, mai curăță o mașină. Cred că nici primarul nu s-a întrebat ce ar putea face pentru a-i entuziasma mai mult pe locuitorii micului oraș. Și nu, mall-ul nu e soluția.
Dacă există un lucru ce-ți fură privirea în Turda și merită pus pe harta turistică, e Palatul Țigănesc de la intrarea dinspre Câmpia Turzii. Mare, falnic, acoperit de sute de turnulețe, denotă o întoarcere la origini a stilului „dă valoare pe sistem“. Merită vizitat, pentru că da, militez pentru introducerea unui circuit turistic în care să se viziteze doar palate și castele. De dragul monarhiștilor.
Două sfaturi pentru a vă face şederea mai puţin plictisitoare în Turda. Mâncaţi la „Alegria“, un restaurant din centrul vechi unde o tartă cu mere de mărimea unei pizze e 6 lei, şi cazaţi-vă la Casa Nobilium. Afacere de familie, o noapte la această pensiune – construită şi decorată de proprietar cu mâna lui – costă doar 70 de lei pentru două persoane, în preţul unei camere fiind incluse prosoape, bomboane de ciocolată pe pernă, uscător de păr, televizor, săpun, şampon, cască de duş, trusă de cusut, perie de haine şi un tablou porno ce poate ține loc de Private Spice. Camerele sunt îngrijite, aşternuturile sunt atât de curate încât îţi vine să dormi în ele, iar băile sufi
