SCHIMBAREA LA FAŢĂ a Domnului este una dintre marile sărbători ale creştinismului. În această zi nu este bine să te cerţi cu nimeni şi nici să fii certat de cineva, iar fetele sunt sfătuite să nu se pieptene în această zi, pentru că nu le mai creşte părul.

SCHIMBAREA LA FAŢĂ reprezintă data la care Iisus, împreună cu trei dintre mucenicii cei mai apropiaţi, Petru, Iacob şi Ioan, au urcat pe muntele Tabor ca să se roage. Aici, apostolii au fost învăluiţi într-un nor de lumină, în timp ce Iisus se ruga: „S-a schimbat la faţă, înaintea lor, şi a strălucit faţa Lui ca soarele, iar veşmintele Lui s-au făcut albe ca lumina". Potrivit orânduirilor bisericeşti, de sărbătoarea Schimbării la Faţă se face dezlegare la peşte pentru bucuria praznicului care are loc în timpul postului Sfintei Mării.

SCHIMBAREA LA FAŢĂ a Domnului se mai numeşte, popular, şi „Obrejenie" sau „Pobrejenie", cuvânt care provine din „probozire", ceea ce înseamnă ceartă sau certare a oamenilor neascultători pe parcursul anului. Se spune că probajele erau considerate din vechime un fel de sfinte desemnate de Dumnezeu să facă dreptate între oameni. Oricine comitea un rău era probozat / certat de sfinte, iar dacă cel păcătos nu se căia, urma sa moară în curând. Acesta este motivul pentru care, în această zi, trebuie evitată cearta.

De asemenea, fetele sunt sfătuite să nu se pieptene în această zi, pentru că nu le mai creşte părul, aşa cum nu mai creşte nici iarbă.

În această zi se interzice scăldatul, iar de acum apele se răcesc crescând riscul îmbolnăvirilor. Tot de acum este bine să nu se mai doarmă afară. Într-o superstiţie, cine se îmbăia în vreun râu pe 6 august se schimba în mod magic la faţă.

Dacă gospodinele spălau rufe în această zi, era pericol de arsuri, umflarea rănilor, friguri, lovituri, trăsnet, păduchi şi ploşniţe.

Despre oamenii care nu-şi văd umbra capului