Oh, dragă MAKE, bunule prieten! Încă nu ai uitat că am dărâmat cu băţul tarabele zarafilor? Nu cu zarafii aveam treabă. N-am plătit destul pentru că am făcut-o?
De ce nu ţi-am acceptat şi sprijinit ideea creării unui sistem de tranzacţionare nereglementat, bazat pe acţiuni nominative sau la purtător, materializate care să se vândă şi să se cumpere liber, precum terenurile agricole sau cupoanele din programul "Rabla", la mica publicitate?
De unde să încep? În primul rând, vreau să-ţi cer scuze public, în cazul în care cumva această poziţie a mea de atunci ţi-a pricinuit vreodată pagube sau neplăceri. După cum bine mă ştii, niciodată nu aş fi în stare de acest lucru. Îmi pare rău dacă vreodată cizma murdară şi greoaie a abuzurilor şi incompetenţei te-a călcat pe degete. Nu erau trimişi de mine.
Şi-acum, hai să revenim la polemica noastră prietenească. Ţi-am spus-o atunci, dar hai să reluăm raţionamentele.
Ne aflăm în România anului 1995. Adu-ţi aminte că nici bancnotele nu erau securizate. Cum am fi putut noi securiza acţiunile materializate astfel încât ele să nu fie falsificate? Şi cine ar fi putut face diferenţa dintre cele bune şi cele rele? Funcţionarii bancari? Notarii? Crezi că ar fi făcut-o gratis sau că ar fi încărcat costurile tranzacţionării? După cum îţi aduci aminte, până şi în sistemul electronic au existat fraude de acest tip după ce au fost eliminate cheile de control ale sistemului iniţial. Cât haos ar fi rezultat din falsificarea acţiunilor? Adu-ţi aminte de haosul de pe RASDAQ, generat de faptul că USAID a refuzat să-l mobileze cu capacitatea de a interoga sistemul de depozitare înaintea confirmării ofertei de vânzare. Dar, în cazul în care cuiva i-ar fi fost furate certificatele de acţionar sau le-ar fi pierdut?
Câte comisioane la notari pentru vânzare-cumpărare de acţiuni? Dar mai ales cum puteam genera şi unde puteam